Şoaptă...

Haide sa-mi taci a iarna... iar printre ganduri sa adormi asa, cam pe la miezul noptii, exact atunci cand fara nici o idee te-as ruga sa-mi zambesti vreo primavara prin ochii de mare... si haide sa-ti mai soptesc o iarna...

Haide sa-mi mai spui o iubire... iar printre aripi sa adormi asa, cam inspre miezul noptii, exact atunci cand fara nici un zbor te-as ruga sa-mi arati vreun inger in rugaciunea de-aseara... si haide sa-ti mai soptesc o iubire...

Când ninge...

Parca au inghetat acum si cuvintele... in minte, in rugaciune si-n floarea de gheata ce-mi deseneaza ingeri pe la geam... a mai trecut o zi... si mi-e atat de dor de tine...

Dar tu stii ca-n iarna minunile se coloreaza-n alb si-n ochi de verde, iar peste priviri ne colinda drag si sfant amintirile de noi... prin gand si aiurea imi spui frumos o poveste despre Dumnezeu, iar pe obraz te simt cum imi zambesti in soapta... da, tu stii ca-n iarna minunile au parfum de ceai fierbinte, si de brad, si de tine...

Parca au inghetat acum si tacerile... in minte, in rugaciune si-n zborul de gheata ce-mi infloreste a ingeri pe la geam... a mai trecut o zi... si mi-e atat de dor de tine...

Gând şoptit.

Parul tau mirosea a iarna... si pielea la fel... si respiratia, si gandurile, si fiecare zambet... pe umeri incepeau sa-mi creasca aripi, iar printre cuvinte ni se jucau a zbor puii de inger... si nici nu mai stiu ce-ti spuneam atunci... poate ca-ti povesteam vreun suras din vreo primavara ori poate ca-ti raspundeam la vreo mirare soptita incetisor... sau poate ca doar te rugam sa imi fii Dumnezeu...

Da, imbratisarea ta mirosea a iarna... si sarutul la fel... si zambetul, si tacerile, si fiecare privire... pe umeri incepeau sa-ti creasca aripi, iar printre ganduri ni se jucau a rugaciune puii de inger... si nici nu mai stiu ce-mi spuneai atunci... poate ca-mi povesteai vreo minune dinspre vara ori poate ca-mi raspundeai la vreun suras prea mirat... sau poate ca doar ma invatai sa fiu Dumnezeu...

Gând între noi.

Candva te-am pierdut... eram o rugaciune si tu m-ai scapat cumva printre degetele mainii drepte... iar eu am ajuns pana la Dumnezeu... demult m-ai uitat... erai una din aripile mele si pe umeri imi ningea mai mereu cu tacere... iar tu te-ai transformat in iarna...

Candva te-am gasit... eram un cuvant abia soptit si tu m-ai prins cumva intr-un sarut pe buza de sus... iar eu am ajuns pana la Dumnezeu... demult ti-ai amintit... erai zborul meu si prin ierni ne ningea mai mereu cu ingeri... iar tu ne-ai transformat de tot in iubire...

De somn uşor...

Azi noapte, in timp ce tu dormeai, am invatat sa-ti numar respiratia pana la infinit... in albul ochiului drept am fost, pret de un somn, zbaterea usoara cu care puii de inger, ascunsi sub pleoape, iti visau a zbor curat si prea caprui... iar pe gura ta mi-am amintit sa-ti zambesc, atarnat de-un sarut intarziat pe buza de jos...

Azi noapte, in timp ce tu dormeai, am invatat sa-ti numar rugaciunile pana la Dumnezeu... in albul ochiului stang am fost, pret de o minune, atingerea usoara cu care puii de inger, inveliti de pleoape, se imbratisau a vis si a zbor prea caprui... iar pe gura ti-am soptit o sarutare, atarnat de-un zambet tarziu pe buza ta de sus...

Şi mi-ar plăcea...

A venit la noi miezul noptii... asa mi-ai spus... iar eu te-am privit din nou cu adanc si cu verde imens... mi-era prea dor de tine... un pui de inger aluneca in joaca pe obrazul drept si isi facea apoi leagan dintr-un sarut pe buza ta de sus, iar pe zambet ti se se odihneau soptit amintiri cu o liniste de demult... si a venit la noi miezul noptii ... asa mi-am spus...

Si mi-ar placea sa stiu sa-ti conjug numele la timpul infinit... sa pot sa-ti scutur rugaciuni din aripi si sa zbor apoi usor prin rasuflarea vreunui Dumnezeu... si mi-ar placea sa ma catar pana in varful abrupt al lumii si sa-mi visez de acolo caderile de tine... sa ma inventez cumva dintr-un nimic absolut si sa ma invat apoi pe de rost, intr-un suspin de dor, pe sanul tau fierbinte... si mi-ar placea sa te prefac intr-un al doilea eu si sa ma pot indragosti definitiv de mine... sa-mi fie doar prea drag de noi doi impreuna si sa te iubesc apoi din ce in ce mai mult...

A venit la noi miezul noptii... asa mi-am spus... iar tu mi-ai zambit din nou soptit si cu taceri imense... ti-era prea dor de mine... un pui de inger urca in joaca pe obrazul stang si isi facea apoi culcus pentru somn pe pleoapa mea de jos, iar pe zambet mi se odihneau cuminti amintiri cu o liniste de demult... si a venit la noi miezul noptii... asa mi-ai spus...

Gând uşor.

Prin parul tau se simte parfum de vise, si de noapte, si de ingeri... pe gura ta a adormit soptit numele meu si pe buza de jos atarna tacut un zambet fara timp... te sarut pe obrazul drept, iar tu te infiori de drag si sub pleoapa stanga ti se face asa un dor de toate... da, prin parul meu se simte adiere de somn usor, si de zbor, si de iubire...

Prin gandul tau se simte parfum de minuni, si de zori, si de mine... pe gura mea se trezeste in soapta numele tau si pe buza de sus imi tace infinit zambetul de aseara... ma saruti pe obrazul stang, iar eu te privesc si-n ochiul drept mi se face asa un dor de toate... da, prin gandul meu se simte adiere de buna dimineata, si de iubire, si de tine...

Vals.

Dansezi? Cum? Dar nu avem nevoie de muzica... din aripile blonde ale puilor de inger o sa ne imaginam cum se scutura peste noi un vals vienez... privirile mele ar fi sunetul viorilor, orchestrate perfect, iar zambetul tau le-ar tine ritmul insoptit... ne-am aminti apoi in fa major cum ne imbratisam infrigurati la inceputul unei ierni si-am uita poate pe obrazul drept vreo lacrima de dor in si bemol... iar atunci cand timpul ar uita sa mai curga si ar intepeni ciudat exact la miezul noptii, ne-am transforma firesc in zborul blond al puilor de inger si-am fi, plutind, perfecti... vezi? Nu avem nevoie de muzica... asa ca hai, dansezi?

Gând simplu.

Imi place cand in ochii tai se insereaza frumos a toamna... stiu atunci ca e vremea pentru rugaciuni caprui si pentru povesti cu miros de amintiri din iarna ce-o sa vina... si mai stiu ca nu-mi va mai fi niciodata teama de miezul noptii...

Da, imi place cand pe buza de jos se naste atat de dulce un suras... stiu atunci ca e vremea pentru sarutari fierbinti si pentru soapte cu gust de iubiri din iarna ce-o sa vina... si mai stiu ca voi fi mereu prea mirat de zambetul tau...

Si da, imi place cand in bratele mele adormi tarziu a minune... stiu atunci ca e vremea pentru vise caprui si pentru ingeri cu parfum de zboruri din iarna ce-o sa vina... si mai stiu, iubire, ca vei fi intotdeauna somnul meu usor...

Gând... de tine.

Ce mirare ca sunt... rataceam fara sa-mi mai pot apartine, nu mai stiam sa-mi pot inventa, macar din cand in cand, vreun pic de infinit, uitasem, atat de simplu, sa fiu... si da, ce mirare ca-ti sunt...

... buze pereche, soapte in doi, dragul de mine, dorul de tine, rugaciunea de seara, minunea din zori, regasiri de departe, plecari inspre noi, amestec de guri, mainile stranse, priviri oglindite, zambiri impreuna, cuvinte perfecte, culori prea firesti, eu - aripa stanga, tu - zborul drept, apoi ingeri pereche, ganduri in doi, dorul de mine, dragul de tine, povestea de seara, visul din zori, rataciri pe aproape, asteptari catre noi, amestec de guri, mainile stranse, iubiri oglindite, priviri impreuna, soapte perfecte, taceri prea firesti, eu - aripa ta, tu - zborul meu...

Ce bine ca esti... ma ajuti sa-mi mai pot apartine, imi arati cum sa ma mai pot inventa, macar din cand in cand sau poate mai mereu, ma inveti, atat de simplu, sa fiu... si da, ce bine ca-mi esti...

Atât de adevărat.

Aproape de miezul noptii mi-e din nou putin mai dor... de tine, de zboruri, de iarna... si aproape de visul in doi sunt din nou prea mirat... de mine, de ingeri, de noi...

Gandul de azi e aproape ciudat... aluneca pe frunte, apoi pe spranceana dreapta si se preface in mare si-n verde infinit prin albul ochiului stang... iar tu il stii pe de rost... l-ai invatat zambind asta-vara si mi l-ai incrustat intr-un sarut aproape perfect pe buza de sus...

Visul de azi e aproape sfant... aluneca pe umar, apoi pe aripa stanga si se ridica in rugaciune si-n timp infinit prin palma dreapta a vreunui Dumnezeu... iar tu il stii pe de rost... l-ai invatat razand asta-toamna si mi l-ai incrustat intr-un sarut aproape firesc pe buza de jos...

Aproape de miezul noptii mi se face un fel de dor... de vise, de ganduri, de ierni... si aproape de zborul in doi sunt din nou prea mirat... de tine, de ingeri, de noi...

Gând de-aseară.

... si esti asa, un fel de atingere usoara, un zbor incetisor, esti emotie ciudata sau fiorul ce mi se catara abrupt pe sira spinarii, esti prima impresie si senzatia de deja-vu, mi-esti gandul ce se repeta pana la obsesie, esti ideea incrustata adanc in ridul de pe fruntea mea, esti tacerea de la sfarsitul fiecarui cuvant, esti poate o soapta sau vreo vorba inteleapta, esti somnul visator si privirea pe care nu o pot descrie, esti ceea ce am invatat pe de rost si esti tot ce nu am sa stiu vreodata, esti linistea dintre zambete, esti atat de fireasca si mi-esti cea mai perfecta, esti ingerul ce-mi sta culcusit prin puful aripii drepte, esti a opta minune, a unsprezecea porunca, tu esti de fapt Dumnezeu... si da, esti asa, un fel de dragoste imensa, esti doar dorul de toate si, atat de simplu, esti... stilul meu.

Vis...

In visul de azi noapte iti ingenunchiasem soptit spre sfarsitul unei rugaciuni, iar tu ma tineai zambind de umeri si-mi aratai cum sa zbor pana la Dumnezeu... in ochiul drept ti se scalda frumos o nastere de lumi, iar pe buza de jos iti murea de dor vreo sarutare de-a mea... in jur simteam din nou parfum de tine si din aripi incepea sa ne fie somn usor...

In visul de azi noapte imi ingenunchiasei incetisor spre sfarsitul unei soapte, iar eu te strangeam zambind la piept si-ti aratam cum sa zbori pana la Dumnezeu... in ochiul stang mi se spargea cu zgomot un val de mare, iar pe buza de sus imi tacea de drag vreo sarutare de-a ta... prin gand mai simteai doar parfumul de mine si din aripi incepea sa ne fie din nou somn usor...

Doar ploaia asta nebună.

Ploua incet, iubito... ploua cu vise de pe genele tale, ploua cu ganduri peste tamplele mele, ploua ciudat cu pene din aripi si ploua cu zboruri din zambetul vreunui pui de inger, ne ploua fiecare tacere si ne ploua soptit pe buze cu doruri singure... ploua cu plecari si cu rataciri de toate, ploua cu rugaciuni si cu Dumnezei, ploua in regasiri, ploua absent in asteptari, ploua cu timp si cu vesnicii, ploua cu chemari, ne ploua prin amintiri si prin imbratisarea de-asta vara... ploua cu nimic si cu orice, ploua in alb si negru peste chipul tau, ploua cu rugaminti pe obrazul meu, ploua de drag prin par si pe frunte, ploua tarziu a seara si a noapte buna, ploua cu promisiuni, ploua cu impletiri de maini si cu sarutari pereche, ploua spre sfarsitul lumii, ploua pana si cantecul prea trist al pianului fara culori, ploua prin noi definitiv...

Si ploua incet, iubito... ploua dumnezeiesc cu vise pe genele tale, ploua cu ingeri peste tamplele mele, ploua cu ganduri din aripi si ploua zambind prin imbratisarea de iarna trecuta, ploua cu rugaciuni si cu minuni, ploua a fapt divers, ploua a infinit... si ne ploua pe buze a dorinta spusa in soapta, ploua cu lucruri simple, ploua cu liniste mare, ploua de-aseara cu regasiri si ne ploua mereu inspre miezul noptii, ploua cu doruri nebune... ploua cu somn usor pe obraz, ploua cu adormiri prin par si pe frunte, ploua cu iubiri de la mine pana la tine, ploua a indragostire de la tine inspre mine, ploua cu impletiri de trupuri si cu sarutari pereche, ploua cu vuiet o nastere de lumi, ploua in alb si negru pe cantecul pianului-curcubeu, ploua cu noi fara sfarsit...

Gând înşoptit.

Nu ti-am spus niciodata... dar pe obrazul tau imi e mereu un fel de inceput de iarna, cu liniste alba si cu fulgi ce se scutura incetisor din zborul rece al vreunui pui de inger... si pe buza ta de sus imi miroase asa, inainte de culcare, a sarutarea mamei intr-o vara de demult... iar prin parul tau fiecare idee are parfum de ceai, si de lamaie, si de duminica dimineata, si de imbratisari insoptite... sau poate doar parfum de infinit...

Si nu ti-am spus niciodata... dar atunci cand mi te scuturi incetisor din zbor si prin inceputuri de liniste, invat cumva sa curg a rugaciune de pe obrazul lui Dumnezeu pana in rasul vreunui pui de inger... si-n privirea ta mi se pare asa, ca ochiul meu si-ar odihni verdele oricand... iar in sarutul tau fiecare gand are parfum de zambet, si de iubire, si de sambata noaptea, si de minuni insoptite... sau poate doar parfum de infinit...

Piano.

Gandurile tale rimeaza perfect cu parfumul teilor dintr-un inceput de vara fara timp... in prima idee de la amiaza imi miroase placut a zambet dulce si a zbor incetisor de inger, iar pe verdele ochiului drept mi se face asa un dor de trupul tau si de-un apus intarziat cu tampla-mi pe sanul prea fierbinte... tacerea ta rimeaza firesc cu o melodie cantata de vreun Dumnezeu la pianul intunecat al noptii...

Gandurile mele rimeaza perfect cu aerul rece dintr-un inceput de iarna fara timp... in orice idee dinspre seara imi miroase placut a zambet drag si a zbor alb de inger ce se joaca in soapta cu numele tau, iar pe verdele ochiului stang mi se face asa un dor nebun de intaia tinere de mana si de primul nostru sarut... iubirea mea rimeaza prea firesc cu o liniste cantata de vreun Dumnezeu la pianul imens al noptii...

Doar...

Doar iubeste-ma... iubeste-ma seara, cand verdele din ochiul stang se linisteste incetisor spre apus, iubeste-ma dimineata, cand cuvintele imi sunt inca adormite, iubeste-ma cand rad ca un copil si iubeste-ma atunci cand plang fara motiv, iubeste-ma sambata, exact la miezul noptii, iubeste-ma luni pe la pranz, iubeste-ma atunci cand iti zbor printre ganduri, iubeste-ma-n orice idee, iubeste-ma frumos de ziua mea, iubeste-ma sfant de sarbatori, iubeste-ma ingereste pe umarul drept, cu aripi si rugaciuni peste lume, iubeste-ma zambind si iubeste-ma trist, iubeste-ma fara vreo vorba in toamna de-afara, iubeste-ma cald in iarna ce-o sa vina, iubeste-ma cu amintiri din primavara si iubeste-ma ca pe-o ploaie intr-o vara prea fierbinte, iubeste-ma in soapta, sa nu ne stie nimeni, iubeste-ma cu larma mare, iubeste-ma pana la Dumnezeu, iubeste-ma infinit, iubeste-ma cand imi caut somnul usor in bratele tale, iubeste-ma atunci cand te sarut, iubeste-ma dincolo de imaginatie, iubeste-ma mai mult din instinct, iubeste-ma acum si iubeste-ma fara timp, iubeste-ma cand cad, cand ma prabusesc si-mi mor zgomotos universuri, iubeste-ma cand mi-e prea dor, iubeste-ma cand iti rostesc numele de drag, iubeste-ma cu fiecare ratacire si iubeste-ma sa ma pot regasi, iubeste-ma mereu peste toate, iubeste-ma printre minuni, iubeste-ma ca in prima clipa, iubeste-ma definitiv... si nu-ti mai cer nimic... doar iubeste-ma...

Gând de dor.

Timpul se opreste din nou si-mi intepeneste infinit, agatat cumva de o secunda, fix la jumatatea distantei dintre doua ore... gandurile imi raman suspendate undeva intre primul vis cu tine si ultima idee despre toate, ca un candelabru ciudat pe tavanul urias al noptii... rugaciunile imi zboara invers, de la ingeri peste palmele stranse, iar lui Dumnezeu ii picura pe obraz dorul de noi... si tu dormi usor, iubito...

Timpul se opreste din nou si-ti incremeneste frumos, pret de o secunda, intr-un zambet perfect, agatat firesc de buza ta de sus... gandurile iti raman suspendate undeva intre primul vis de-al meu si ultima soapta de drag, ca un zbor imens de inceput de lumi... rugaciunile se ridica usor, printre palmele stranse pana la puii de inger, iar Dumnezeu te priveste-n minuni cu dorul de noi... si eu adorm usor, iubire...

Frânturi de suflet.

Astazi ii e doar prea dor... de rasul frumos si de zborul din privire, de glasul bland sau de linistea dintre cuvinte... astazi timpul ii curge in sens invers, iar ingerul ii sta cuminte langa umarul stang, cu aripile stranse si zambetul stins... si astazi ii e doar prea greu...

... inceput de caderi, soapte in doi, adieri usoare si ganduri singure, toamna de-afara, iarna din noi, amintirea de tine si golul din mine, liniste, uitare, ochii prea verzi si marea din ei, idei dinspre vara, zbor spre sfarsit, povesti din vreo seara, miezul de noapte, ultimul cuvant, prima tacere, zambetul drag si dorul de toate, teama din zori, minunea de luni, "da" colorat si "nu" prea alb-negru, lacrimi pe-obraz, rasul firesc, somnul adanc si visul perfect, rugaciuni singure, rataciri usoare, regasire in doi, inceput de caderi...

Si astazi ii e prea tarziu... in rasul frumos si in zborul din privire, in orice cuvant si in gandul soptit... astazi rugaciunile ii curg in sens invers, iar ingerul ii sta cuminte langa umarul drept, cu aripile stranse si dorul stins... si astazi ii e doar prea liniste...

Gând de azi-noapte.

Azi-noapte, in timp ce tu dormeai, privirea mea s-a transformat in rugaciune... cu palmele impreunate de aripile tale am devenit pentru o vreme visul lui Dumnezeu si ti-am zburat razand prin somnul usor... iar la sfarsitul coborarii incete, te-am invatat pe de rost in primul gand al diminetii...

Azi-noapte, in timp ce eu dormeam, zambetul tau s-a transformat in minune... pe buzele impreunate firesc cu ale mele ai devenit pentru o vreme sarutul perfect si mi-ai lasat razand gustul de tine... iar la sfarsitul soaptei incete, m-ai invatat pe de rost in prima imbratisare a diminetii...

Azi-noapte, in timp ce noi dormeam, iubirile ni s-au transformat in liniste mare... cu visele impreunate frumos a rugaciune am devenit pentru o vreme Dumnezei si am zburat razand pana in varful lumii... iar la sfarsitul somnului incet, ne-am invatat pe de rost in primul "te iubesc" al diminetii...

Rătăcire fără timp.

Tu esti demult printre vise... eu... te privesc si ti-alunec cuminte pe o suvita de par pana la arcul mirat al sprancenei drepte... apoi iti suspin incetisor pe buza de sus, zambesc soptind un "te iubesc" si-mi caut linistit culcusul in palma ta stanga... spre miezul noptii adorm jucandu-ma de-a zborul prin gandul tau... afara ne ploua tarziu... e luni... septembrie, luni...

Tu esti demult printre ingeri... eu... te zambesc si ti-alunec cuminte pe o rugaciune pana la Dumnezeu... apoi iti tremur de drag pe buza de jos, iti curg inlacrimat din ochiul stang cu un "mi-e dor" prea firesc si-mi caut tacut zborul prin aripa ta dreapta... spre miezul noptii adorm jucandu-ma de-a mirarea prin gandul tau... si-afara ne ploua prea tarziu... e doar luni... septembrie, luni...

Gând şoptit.

O privire ii insereaza incetisor pe umarul meu drept... dorul nebun i se impleticeste firesc pe aripile mele si-nvata apoi sa zboare a pui de inger si-n inceput de somn usor... iar pe obrazul stang isi inventeaza dintr-un zambet un pic de liniste pentru la noapte...

Un sarut ii insopteaza incetisor pe buza mea de jos... gustul dulceag se impleticeste firesc pe varful limbii mele si-nvata apoi sa curga a indragostire si-n inceput de cuvant perfect... iar pleoapa mea de sus isi inventeaza dintr-un vis un pic de minune pentru la noapte...

Al tău.

Din privire ti se scutura ciudat un fel de noapte, iar pe buze iti insereaza firesc un zambet de drag... prin aripi si-n zbor mi-e din nou racoare si un pui de inger mi se joaca la piept de-a imbratisarea... si da, in ochii tai e de-acum un fel de noapte, iar noaptea aceasta esti doar a mea...

Din ganduri ti se scutura perfect un fel de minune, iar pe buze iti tremura de drag numele meu... prin aripi si-n rugaciuni mi-e din nou dor de tine si un pui de inger mi se joaca pe gura de-a sarutul... si da, in gandul tau se naste acum un fel de minune, iar minunea aceasta e doar a mea...

Din par ti se scutura frumos un fel de iubire, iar pe buze iti adorm in visare soapte tarzii... prin aripi si-n somn mi-e din nou prea liniste si un pui de inger mi se joaca mereu la piept de-a dragostea... si da, in parul tau e de-acum un fel de iubire, iar eu, iubito, sunt doar al tau...

Gând de noapte.

Imi cazusei printre degete... te pierdusem cumva atunci cand, ingenuncheat si cu ochii spre Dumnezeu, mi-ai alunecat ciudat din rugaciuni... ah, si puii de inger au inceput sa-mi planga prin aripi cu dorul de tine...

Imi cazusei printre gene... te pierdusem ciudat atunci cand, mirat si cu albul ochiului plin de dragul tau, mi te-ai scuturat cumva din priviri... ah, si puii de inger au inceput sa-mi planga prin somn cu visul de tine...

Imi cazusei printre cuvinte... te pierdusem cumva atunci cand, tacut si cu linistea toata scaldata-n iubire, mi-ai alunecat incet de pe buze... ah, si puii de inger au inceput sa-mi planga caderea cu zborul de tine...

Romanţă mică.

Gandurile tale au parfum de noapte... si noaptea are gandurile tale... si marea de langa noi, si linistea toata, si chiar si Dumnezeu au gandurile tale... iar gandurile mele au parfum de tine...

Undeva departe se aude un inger cum ti se joaca prin par de-a inceputul lumii... iar pe umarul stang iti zambeste firesc o imbratisare de-a mea... as vrea sa fiu pleoapa ta dreapta si sa ma inchid definitiv peste privirile tale... ah, si de ti-as fi tot dorul, as muri de-a visarea pe buza ta de sus...

Gandurile tale au culoarea caprui... si noaptea are culoarea de iubire... si marea de langa noi, si tacerea toata, si chiar si Dumnezeu au culoarea de iubire... iar iubirea mea are culoarea caprui...

Rătăcire spre miezul nopţii.

Se facea ca-mi murisera secundele intr-un oftat exact la capatul din apus al orei 12... vroiam cumva sa ma catar pe miezul noptii pana in varful lumii si de acolo sa ma arunc in abisul celei mai intunecate taceri de tine... iar in cadere sa-mi frang abrupt si ultimele ramasite din aripa dreapta, sa-mi uit zborul in doi sau gandul prea singur...

Si se facea ca-mi adormisera secundele intr-un oftat de dor exact la capatul din rasarit al orei 12... vroiam cumva sa ma catar pe rugaciunile lui Dumnezeu pana in varful lumii si acolo sa ma regasesc in curcubeul linistii de tine... iar in zambet sa-mi imaginez firesc primele adieri din aripa dreapta, sa-mi amintesc zborul in doi sau dragostea toata...

Gânduri fără timp.

Noi ne-am mai intalnit candva... era la sfarsitul lumii si imi cadeai prin par cu ultima ploaie de ingeri... iar in ochii tai ma pierdeam caprui si ma stingeam in curcubeu sub pleoapa grea de doruri... de undeva ne taceau rugaciuni peste tample si Dumnezeu ne murea prea tarziu peste zambet...

Noi ne-am mai intalnit candva... era la inceputul lumii si imi cadeai prin aripi cu primul zbor de ingeri... iar in albul ochilor tai ma inventam verde si ma aprindeam de drag pe pleoapa ta de curcubeu... Dumnezeu ne zambea soptit peste rugaciuni si in noi se nastea cumva fara timp o iubire...

Gând... de linişte.

Pe tampla diminetii un pui de inger se joaca de-a zorii cu gandurile tale, iar pe arcul perfect al pleoapei drepte ti se risipeste incetisor restul visului de azi-noapte... in albul ochiului stang ti se naste usor un fel de paradis si, intr-o liniste mare, pe buza de sus iti infloreste un zambet de drag...

Pe obrazul diminetii un pui de inger se joaca de-a sarutul cu dorurile tale, iar pe pielea perfecta a umarului drept iti creste incetisor o aripa de vis din zborul de azi-noapte... in albul ochiului stang iti infloreste firesc o minune si, intr-un fel de liniste mare, pe buza de jos ti se naste zambind o iubire...

Zâmbet. Şi atât.

Zambeste-mi de drag pana la inceputul firesc al vreunei dimineti oarecare, zambeste incetisor si cuminte in primul meu gand sau in ultima idee despre orice, zambeste-mi soptit sau cu zgomotul urias al facerii lumii, zambeste curat cu zborul puilor de inger si cu jocul frumos de copil, zambeste-mi intelept in tacerile mele si zambeste-mi absent in caderea din mine, zambeste-mi caprui in linistea serii, zambeste si-adormi pe buza de sus atunci cand somnul ne prinde intr-un sarut cam tarziu sau zambeste-mi, minune, dintr-un vis prea devreme, zambeste-mi in prabusiri de univers si-n uitari de Dumnezei, zambeste color in "te iubesc"-ul de-acum, apoi zambeste-mi definitiv si sonor pana la sfarsitul perfect al vreunei nopti oarecare...

Gând cu iertări.

Tu sa ma ierti de toate... ca uneori prea tac si cad in soapte, iar alteori te urlu prea absurd, ca poate uneori te vad prea Dumnezee sau alteori te caut orb prin rugaciuni... si sa ma ierti ca uneori ma nasc in zori prea nins pe tample, dar mor pe inserat in gandul tau verzui...

Tu sa ma ierti de tot... ca poate uneori am sa mai uit ca-mi esti minune, iar alteori am sa te recompun din amintiri, ca uneori ma voi indragosti cumplit de tine sau alteori voi fi doar prea mirat de noi... si sa ma ierti ca uneori n-am sa mai stiu nimic, dar am sa-nvat cumva sa te iubesc definitiv...

Rătăcire... fără să ştiu.

Uneori nu mai stiu nici un cuvant care sa te spuna asa cum esti... nu-mi mai raman nici priviri sa te vada-n minuni, nici taceri care sa te-adoarma soptit si nu-mi mai raman nici macar zambetele care te-ar putea visa-n culori... imi uit ciudat si ingerul cu care te zbor pe tample, imi mor si Dumnezei de amintirea vreunei rugaciuni, imi pierd ideile si fiecare gand de drag si nu mai stiu nimic... decat ca te iubesc nebuneste...

Si cateodata poate nu mai stiu sa te spun cat imi esti de frumoasa... nici sa te privesc cu verde si caprui plin de minuni, poate ca nu mai stiu nici sa-ti soptesc vreun somn usor sau sa-ti zambesc cu drag dintr-un vis color... poate mai uit sa-ti zbor cu pui de inger peste tample sau sa ma rog corect in gandul vreunui Dumnezeu si, ratacind de dor, imi amintesc ca poate nu mai stiu nimic... decat ca te iubesc nebuneste...

Gând... pentru la noapte.

Imi place sa te privesc atunci cand zambesti... in fiecare gand imi infloresc iarasi tei parfumati si pe tample mi-e mereu inceput de lume... iar pe arcul buzei de sus imi pare ca as putea sa-ti fiu de astazi orice anotimp...

Imi place sa te privesc atunci cand taci... in fiecare idee mi se nasc iarasi soapte dulci si prin gand imi nascocesc mereu vreun inceput de cuvant... iar pe buza ta de jos imi pare ca as putea sa-ti fiu de-acum orice liniste...

Imi place sa te privesc atunci cand dormi... in fiecare somn iti spun iarasi povesti cu ingeri si-n toate gandurile iti sunt mai mereu Dumnezeu... iar pe buzele tale amandoua imi pare ca as putea sa-ti fiu la noapte orice vis...

Rătăcire spre sfârşitul lumii.

Mi-e tarziu printre taceri si mereu prea devreme in cuvinte... ingerul mi-a adormit cu aripa desfacuta a zbor, iar pe tample mi-e praf si vreun gand ce-a uitat sa viseze... poate din miezul noptii o sa reusesc cumva sa-mi fac semn de carte si-o sa te citesc mirat la lumina dorului de toate... sau poate la capatul rugaciunii de seara am sa ma ratacesc incetisor pana la sfarsitul lumii...

Mi-e tarziu printre linisti si mereu prea devreme in soapta... Dumnezeu mi-a adormit ciudat pe umarul drept, iar in suflet mi-e gol si un fel de amintiri de-asta iarna... poate pe la miezul noptii o sa invat cumva sa te privesc perfect si-o sa te iubesc mirat de doruri si de toate.... sau poate la capatul rugaciunii de seara am sa ma regasesc incetisor pana la inceputul lumii...

Gând... cu poveşti.

Ochii ei au mereu priviri de inserare... pe arcul pleoapei drepte am invatat sa ma rog la Dumnezeu, iar intr-o clipire sfanta mi-am regasit firesc zborul pierdut...

Gura ei tace mereu a liniste perfecta... prin soaptele fierbinti am invatat sa-i ascult necuvantul, iar pe buza de sus mi-am regasit sarutarea de drag...

Pielea ei miroase mereu a iubire... pe umarul stang am invatat sa-i culeg aripi de inger, iar intr-o adiere prin parul de noapte mi-am regasit somnul usor...

Dragostea mea are gust de poveste... pe zambetul ei frumos am inventat din nimic o minune, iar intr-o mirare de toate mi-am regasit firesc dorul caprui...

Gând... cu ploi.

Azi-noapte ti-am adormit tarziu prin par... ma rascoleau stropii sarati si amintirile de mare... iar pe piele iti auzeam iubirile cum zgariau adanc in carne fiecare dor... la capatul unui infinit ne-am prefacut in liniste si ne-am imbratisat insoptit spre dimineata...

Azi-noapte ti-am adormit tarziu printre aripi... ma rascoleau caderile sfinte si puii de inger... iar pe tample iti vedeam Dumnezeii cum taceau absolut peste fiecare dor... la capatul unei rugaciuni ne-am prefacut in ploi si ne-am sarutat imbratisati spre dimineata...

Fără cuvinte.

Te iubesc... ca sa te rostesc pe de-a-ntregul, ca sa te spun pe tine lumii sau ca sa te tac asa cum trebuie, am nevoie doar de doua cuvinte... atat... restul...

Si poate ca am invatat sa fug si sa evadez de toate doar privindu-te pe tine, iar toate amintirile de noi si orice gand-impreuna imi sunt de-acum atat de aproape... pe umarul drept mi-am gasit zborul pierdut, iar pe genunchii tai stiu de azi sa ma rog la Dumnezeu, in albul ochiului stang visez acum in culori si iti zambesc prin par si pe piele cu atingerea puilor de inger... mi-ai aratat razand o liniste caprui si mi-ai inventat din urletul lumii soapta perfecta, ma lasi sa-ti mor de dor cumplit pe tample si stii, firesc, sa ma nasti de drag intr-un sarut pe buza de sus, imi construiesti din mii de clipe scara pe care sa-ti urc catre plus infinit si stii sa-mi opresti mereu timpul la ora exacta...

Restul... te tac pe de-a-ntregul si te rostesc doar asa cum trebuie... ca sa te spun pe tine lumii, asa cum esti tu, nu am nevoie decat de doua cuvinte: TE IUBESC... atat.

Florile de tei.

Tacerile tale sunt mai albe iarna... la capatul fiecarei idei cuvintele mi se joaca de-a copiii frumosi si de-a soapte deghizate-n inceputuri de sarut, iar pe tample ingerul imi viseaza cu ninsori si cu stropi de minuni peste zbor...

Zambetul tau e mai senin primavara... la capatul fiecarui curcubeu culorile mi se amesteca usor cu atingerile calde transformate in imbratisari, iar pe umeri ingerul imi deschide ciudat si absent aripi de dor...

Privirea ta e mai blanda vara... la capatul fiecarei povesti somnul caprui isi gaseste culcus pe genele mele prefacute-n infinit, iar pe piele si-n parul ciufulit ingerul imi ploua razand si parfumat cu flori de tei...

Gandurile mele sunt mai simple toamna... la capatul fiecarei linisti Dumnezeu mi-adoarme in rugaciuni si-n secunde conjugate la timpul perfect, iar de pe tample ingerul imi culege firesc amintiri si iubiri ninse cu drag intr-o iarna...

Ea...

...doar ea e fiecare moment al oricarei zile, mi-e rasul de copil si mi-e zambet de drag, ea e numele pe care-l rostesc mereu in soapta inainte de culcare si mi-e somnul usor, mi-e soare de vara si mi-e luna plina, e tipatul prelung al pescarusilor si e nisipul prea fierbinte, mi-e marea cea mare si mi-e muntele pe care pot sa ma catar intr-o clipa, ea e gandul meu dintai, e idee de geniu, ea, doar ea mi-e dorul cumplit, ea mi-e visul caprui si curcubeu infinit, e timpul perfect si zborul firesc, ea mi-e inger si mi-e mereu Dumnezeu, e linistea dinspre seara si minunea din zori, ea mi-e orice lucru simplu sau nimicul frumos, e cantec curat si e tacere-nteleapta, ea mi-e fiecare cuvant si e pentru toti o limba nevorbita, e dragostea mea si iubirea intreaga, ea mi-e zgomotul lumii si nastere de univers, e adormirea prea blanda si e miezul de noapte... doar ea...

Rătăcire înspre noi.

Mai ramai, iubire... poate din infinit iti voi face aripi pentru zborul in doi si poate am sa invat sa te conjug la timpul perfect al vreunor nasteri de lumi... sau poate doar am sa te imbratisez cu tot verdele din mare si-am sa-ti sarut cu linisti racoroase gandul soptit si gura prea fierbinte...

Haide, iubire, mai ramai... poate din culori am sa-ti fac un vis frumos pentru la noapte si poate am sa te zambesc cu Dumnezei la inceputul ingenuncheat al vreunei rugaciuni de seara... sau poate doar am sa te privesc cu tot verdele de mare si-am sa-ti sarut cu valuri inspumate pielea sarata si sanii prea fierbinti...

Gând... de tine.

Ingerul a uitat din nou sa mai zboare... ii sunt aripile grele de prea mult dor... dintr-un inceput de rugaciune se naste-un fel de miez de noapte, iar pe obrazul lui Dumnezeu se scurge absurd o lacrima din infinit... poate prea departe se-aude ciudat cum mai moare o tacere si-n dezmembrarea imensa de lumi amintirea de tine ma doare soptit...

Si ingerul a uitat din nou sa mai doarma... ii e somnul greu de prea multe doruri... dintr-un inceput de rugaciune se naste-un fel de Dumnezeu, iar pe obrazul lumilor se scurge absurd o lacrima spre infinit... undeva departe se-aude ciudat cum se naste miezul noptii si-n amintirea imensa de tine tacerile toate ma dor prea soptit...

Gând cu minuni.

Dormi... vara ti-a imbratisat ultimele ganduri, iar somnul ti-a adunat toate ideile pe sub pleoape... ochii de noapte ti se zbat in albul ingeresc, iar pe tample si-n par ti-au crescut pe furis flori de tei... de-acum iti stiu visele pe de rost... asa ca nu te trezi, iubire... nu inca...

Dintr-o rugaciune te soptesc cu liniste in palma dreapta si-ti rasar din nimic pe umarul stang intr-un inceput de aripa curata... zambetul meu, deghizat in sarut incetisor, ti-a adormit demult pe arcul perfect al buzei de sus, iar degetele-mi usoare isi cauta cu infrigurare culcusul pe sanul fierbinte... exact la miezul noptii secundele se opresc pret de-un infinit sa mai taca o vreme in ceasul din perete...

Vara ne-a imbratisat pe-amandoi printre ganduri, iar somnul ne-a adormit cu minuni pe sub pleoape... prin ochii de verde mi se zbat pui de inger, iar la tine pe tample cresc pe furis flori de dor... de-acum stiu sa te visez pe de rost... asa ca nu ma trezi, iubire... nu inca...

Poveste fără timp.

Candva nu voi mai sti decat o poveste... una singura... va fi insa de-ajuns... tu ai sa ma asculti mereu si-ai sa-mi lacrimezi cu vise pe-obrazul stang, apoi ma vei ruga in soapta sa te sarut cu verde-n primaveri pe albul ochiului drept...

Uitati la marginea vreunui infinit ne-am aminti, ciudat, doar umbre de timp si vise fara culori... Dumnezei-copii ni s-ar aseza incetisor pe genunchi si ne-ar masura in taceri fiecare liniste si orice minune, iar dintr-o rugaciune-curcubeu doi pui de ingeri ne-ar invata cumva sa zburam...

Candva nu voi mai sti decat o iubire... una singura... insa va fi de ajuns... tu ai sa ma privesti mereu si-ai sa-mi zambesti cu vise pe buza de sus, apoi ma vei ruga in soapta sa te sarut caprui si absent pe albul tamplelor de iarna...

Gând şoptit.

Se cam inserase prin parul tau si eu nu stiam daca sa-mi aprind un gand pe obrazul tau drept sau sa-ti culeg un stol de vise din aripile ciufulite ale vreunui pui de inger... si ma priveai innoptat cu-n inceput ciudat de rugaciune pe buza de jos, iar mie mi se parea ca soaptele toate iti tremura de drag si se ingramadesc mirate in doua cuvinte si-un zambet color...

Da, se cam innoptase prin ochii tai si eu nu stiam daca sa-mi aprind un sarut pe obrazul tau stang sau sa-ti culeg un stol de doruri din gandurile obosite ale vreunui Dumnezeu... si imi zambeai inserat cu-n inceput ciudat de soapta pe buza de sus, iar mie mi se parea ca linistile toate iti tremura de drag si se ingramadesc mirate in doua iubiri si-o minune-n culori...

Nocturnă.

Hai, lasa ziua sa adoarma usor inserat prin vreun gand de-al tau... de acum iti voi sprijini eu privirea pe vreun zambet soptit si-ti voi saruta cu luni de-argint obrajii fierbinti... asa, aseaza-ti tampla pe umarul meu si-ti voi inventa un somn incetisor din stele caprui sau din vise-curcubeu... iar inspre infinit o sa ma opresc putin la tine-n par si-am sa ma transform tacut in miezul noptii...

Haide, lasa ingerul sa adoarma bland prin vreun zbor de-al tau... de acum iti voi sprijini eu aripile pe vreo rugaciune soptita usor pe tampla lui Dumnezeu si-ti voi gasi pe obraz colturi de paradis... asa, aseaza-ti dorul prin gandul meu si-ti voi inventa de drag un somn caprui sau un vis in culori... iar inspre miezul noptii o sa ma opresc putin la tine-n zambet si-am sa ma transform de tot in iubire...

Gând fără cuvinte.

Dincolo de toate cuvintele nu mai stiu nimic... decat ca te iubesc prea mult... de dragul tau vorbele mi se topesc pe buze si-mi curg apoi in sarutari de inger pe tample-ti si pe gura, iar dorul mi-e mereu doar soapta si gand nespus... poate la noapte am sa reusesc cumva sa inventez literele cu care sa te rostesc pe de-a-ntregul, chiar daca tu nu m-ai mai auzi... iar prin somn si pe zambet ti-as aseza un vis care sa-ti taca in verde-caprui minunea...

Departe de cuvinte nu-mi mai amintesc nimic... decat ca mi-e prea dor... de dragul tau ideile mi se topesc in albul ochiului si-mi curg apoi in priviri de inger pe tample-ti si pe gene, iar pleoapele-mi bat mereu stinse peste gandul nespus... si poate la noapte am sa reusesc cumva sa-ti inventez minunea cu care sa te visez in culori si-n taceri, departe de lumi si de toate... iar prin somn si pe zambet as invata sa-ti soptesc fara vorbe cat de mult te iubesc...

Gând uşor.

Vreau sa fiu somnul caprui ce-ti adoarme-n privire pe la sfarsitul povestilor cu ingeri... m-as spanzura cu ultimele tale ganduri de arcul pleoapei drepte si as lungi apoi un vis de noapte pana la infinit... iar in ochiul stang m-as zbate a rugaciune tarzie catre vreun Dumnezeu...

Vreau sa fiu zambetul frumos ce-ti adoarme-n soapta pe la sfarsitul sarutarilor de ingeri... m-as spanzura cu ultimele tale cuvinte de arcul perfect al buzei de jos si as lungi apoi un ceas de noapte pana la infinit... iar pe obraz ti-as curge-n sus a rugaminte cu linisti catre vreun dor tarziu...

Îngeri prin luna Mai.

Haide, iubito, sa ne prefacem intr-un "a fost odata" dintr-o poveste de prin luna Mai... sa credem zambind in orice inceput de lume si sa transformam in pietre pretioase toate ploile care ne uda imbratisarile... si haide sa fim doar o clipa mirata de noi ce si-a uitat evadarea din timp si a intepenit ciudat intr-un sarut de drag pe buza ta de sus...

Haide, iubire, sa ne prefacem intr-o minune soptita perfect dintr-un vis de prin luna Mai... sa credem corect in orice inceput de Dumnezeu si sa transformam in ingeri si-n rugaciuni toate zborurile care ne zambesc indragostirile ... si haide sa fim doar un somn usor uitat de Mosul Ene in privirea ta caprui sau un sarut de dor pe buza mea de sus...

Rătăcire fără timp.

Pasii tai se grabesc incet spre miezul noptii... pe aleile pietruite secundele s-au pierdut ciudat si-si conjuga curgerea din vreme la timpul trecut... undeva departe se-aude un tipat, iar noua ni se pare un zambet soptit de flasneta... si da, in ochii tai ingerul de dor a inceput sa viseze un pic de infinit si-un curcubeu de minuni pentru somnul tarziu...

La lumina felinarelor gandurile mele se catara pe fiecare cuvant de-al tau si dintr-o ultima idee ni se face-n jur un fel de liniste... undeva departe se-aude un zbor, iar noua ni se pare ca pe umeri ne cresc aripi dumnezeiesti... si da, in ochii tai suntem acum doi pui de inger ce-si viseaza de drag infinituri intr-un zambet tarziu pe buza de sus...

Rătăcire cu iubiri.

Si am sa te iubesc asa cum vreau eu... cu zgomot mult si uneori in liniste prea mare, cu ploi de vara si cu soare mai mereu, am sa te iubesc in alb si negru si-am sa te-ador in mii de nuante de verde si caprui, te voi iubi cu sarutari incrustate adanc pe obrazul stang si-mi voi tatua definitiv privirea pe pleoapa ta dreapta, am sa te iubesc printre aripile puilor de inger si-n incremenirea absoluta a gandului dumnezeiesc, am sa te iubesc, minune, in si bemol si-n fa diez la fiecare inceput de dor fierbinte si-apoi voi invata sa-ti mor de drag printre idei...

Dar am sa te iubesc asa cum stiu doar eu... cu rugaciuni perfecte si uneori uitat de orice Dumnezeu, cu oftat prelung si zbatere cumplita, am sa te iubesc in timp si-n vremuri si-am sa ma uit de toate-n mangaierea ta, am sa te-ador firesc in adormiri si-n vise, te voi iubi cu rataciri parfumate pe piele si prin par si-ti voi zambi mereu in gand a primavara, am sa te iubesc, minune, incrancenat si fara de-nteles la fiecare inceput de lume si-apoi voi invata sa-ti mor de dor prin amintiri...

Starea de oricând.

Esti doar starea aceea de duminica seara... cand gandurile nu vor sa-mi mai alerge prin vreme si cand stiu sa-ti raspund in taceri perfecte la fiecare intrebare pe care ai uitat sa mi-o pui... si da, esti doar starea aceea de infinit in care clipele nu mai vor sa se ingramadeasca pe marginea ceasului si-n sinea mea, iar eu iti stiu pe de rost orice minune...

Esti perfectul simplu si esti de fapt fiecare timp la care Dumnezeu imi conjuga zborul... cu aripile lipite de spatele vreunui inger am invatat sa plutesc printre stele si sateliti, iar cu palmele impreunate tu, doar tu, mi-ai aratat cum sa ma rog corect... si da, esti verbul "a fi" in care te-am gasit atunci cand te-am privit altfel si, mirat de toate, am urlat: sunt!

Esti doar starea aceea de oricand... cand gandurile toate invata sa zboare in rugaciuni, pe spatele vreunui pui de inger, pana la Dumnezeu si cand stiu pe de rost sa-ti raspund in taceri perfecte la fiecare intrebare de-a ta... si da, minune, esti starea aceea de uimire cu care secundele mi se ingramadesc la marginea orei si-n infinit atunci cand, uitat de toate, ti-am soptit: te iubesc !

Noapte bună !

Somn usor, gand in doi, dor de tine, drag prin mine, luna-n geam, zbor de inger, vis de Dumnezei, parfum de salcam si de liliac, verde si mov, zambetul tau, soapta mea, ras de copii, idei prea serioase, vorbe de-ajuns, taceri mult prea mari, ploi cu minuni, liniste-n noi, sarutul meu, mangaierea ta, obrajii arzand, stropi de infinit, nimic absolut, clipe pierdute, perfect regasit, iubire fireasca, inceput de-adormiri, eu mult prea mic sau tu prea femeie, caderile mele, ratacirile tale, dragostea noastra, imbratisari dimpreuna, apoi... gandul prin tine, din nou somn usor si dragul de mine, rugaciune de inger, zbor spre Dumnezeu, tacerile toate, cuvinte de-ajuns, lucruri marunte, sarutul perfect, mangaierea fireasca, iubire-n culori, minunea prin tine, idei despre noi, regasirea din toate, absenta din timp, dragostea mare, adormiri ratacind, caderi printre ploi, nimic prea absurd, impartirea la unu, visul in doi, iar in final noapte buna... si-atat.

Gând simplu.

Aduna-ma cu grija din praful primelor ganduri ale diminetii si respira-ma usor, soarbe-mi intai soaptele parfumate si apoi urletul ascutit, ca de pescarus, cu care-mi rasare fiecare privire de sub pleoapa dreapta si-n linistea cea mai fireasca zambeste-ma cu drag pe buza de sus atunci cand ingerul isi desface aripa pe umaru-mi stang...

Hai, iubito, pastreaza-ma cu grija in impreunarea perfecta a mainilor atunci cand te rogi si te voi invata sa crezi in orice Dumnezeu, ingana-mi zborul si apoi tresarirea usoara de la fiecare dragoste de tine si poarta-ma fierbinte intr-un sarut cu doruri multe pe buza de jos atunci cand ma respiri incetisor in stropi de minune...

Gând prin luna Mai.

In luna Mai gandurile tale au miros de zboruri inalte si de liliac inflorit... alaturi de tine pasii mei gasesc mereu drumul corect... la fel si sufletul... iar pe inceputul fiecarui zambet gasesc mereu un motiv sa te iubesc definitiv...

Si-n luna Mai visele mele se coloreaza in verde perfect si-n curcubeu infinit... imi place sa te tin de mana sau sa alergam razand prin ploaie... si sa te sarut... iar in mijlocul fiecarei priviri gasesc mereu un motiv sa te doresc mai mult...

Da, in luna Mai dragostea ne sopteste cu linisti usoare si doruri curate... impreuna am invatat sa fim ingeri sau pui de Dumnezeu... si sa ne rugam din nou corect... iar la sfarsitul fiecarei zile gasesc mereu un motiv sa-ti multumesc...

Rătăcire înspre tine.

Uneori tacerile toate mi se sparg pe tample si imi umplu timpanele de goluri uriase... imi pare atunci ca lumile toate s-au prabusit intr-o soapta absoluta si fiecare frangere de univers ma asurzeste cumplit... iar la sfarsitul abrupt al oricarui infinit, ingerii imi plang pe ruinele ultimei rugaciuni si-mi varsa secundele departe de tine...

Uneori iubirile toate imi infloresc in zambet si-mi umplu privirile de verde perfect... imi pare atunci ca lumile toate s-au nascut intr-o liniste fireasca si fiecare dor de tine ma uimeste absolut... iar la inceputul frumos al oricarui infinit, puii de inger imi rad in zborul primei minuni si-mi curg dragostea toata inspre tine...

Romanţă.

Tu poate ca simti uneori cum iti picura cerul in minuni prin parul frumos si-ti innopteaza dorul in privire... sunt doar gandurile mele care-au uitat sa te mai astepte si tanjesc mereu dupa vreo ratacire inspre tine... iar sub pasii tai mi se aseaza usoare toate amintirile cu noi...

Si tu poate ca simti uneori cum iti picura iubirea in minuni prin sufletul drag si-ti innopteaza prin doruri vreun inger... sunt doar eu care-am uitat sa te mai astept si-mi doresc atat de mult regasirea inspre tine... iar sub zborul tau mi se aseaza usoara fiecare liniste din noi...

Gând... pentru tine.

La noapte am sa invat sa tac peste respiratia ta si am sa tresar doar o data, exact la ora trei, intr-un suspin imens de dor pe sanul tau fierbinte... la noapte am sa ma zbat cumva prin ochiul tau si invelit de pleoapa dreapta am sa ma prefac in vis colorat si sonor... la noapte, iubire, am sa fiu o poveste cu printi si printese, imi voi face culcus in parul tau si am sa-ti soptesc o minune prin somnul usor... si la noapte am sa-ti uit fiecare amintire cu mine, apoi iti voi fi zambetul de drag ce se odihneste mereu pe arcul perfect al buzei tale de sus... da, la noapte voi fi un pui de inger si-am sa ma rog frumos la Dumnezeu sa ma mai lase cumva sa-ti zbor firesc printre ganduri... la noapte am sa invat sa-ti tac peste toate, am sa tresar doar o data, asa, cam pe la ora trei, si-am sa suspin cumplit de dor pe sanul tau fierbinte...

Doar TU.

Daca pentru o clipa, pentru o ultima clipa, mi-ai cere sa te rog sa-mi fii ceva, orice, in mine s-ar da lupte uriase si mii de lumi s-ar prabusi cumplit... ar fi prea greu... curios, credeam ca ma pricep la alegeri...
N-as cere soartei sa se indure, ar fi prea firesc... dar in ultima clipa de infinit as vrea sa fii un pic din iarna in care te-am invatat pe de rost si-n care am aflat ca minunile se nasc mereu pe buza de sus... totul e sa speri... sau as vrea sa-mi fii unul, doar unul, din zambetele de drag prin care mi-am ratacit mereu gandurile inainte de culcare... te-as mai putea ruga sa fii din nou Dumnezeu si sa te cred fara indoiala, sa-mi fii pentru ultima oara zborul frumos sau cea mai usoara cadere din Paradis, as vrea sa fii femeie puternica si sa-mi dai din nou curaj, ai mai putea sa fii inger sau poate doar un copil si sa mi-aduci aminte intotdeauna ca bucuria vine din lucrurile mici... as vrea sa fii somn bland si-un vis despre noi, as vrea sa-mi fii o privire si sa te port apoi, ca pe-o amintire, incrustata in spatele pleoapei drepte, sa-mi fii aripa de pe umarul stang, as vrea sa fii inceputul primaverii sau sfarsitul vreunei veri... oricum nu ar mai fi de ajuns... sau poate ti-as cere sa fii cafeaua de dimineata, pe care nu am stiut niciodata s-o beau, si sa te sorb in stropi mici cat sa-mi ajungi o vesnicie... as mai vrea sa-mi fii sarut si-mbratisare de dor si-ntr-o strangere perfecta sa devenim atunci din doi un singur trup, un singur suflet, sa ne prefacem intr-o singura dragoste mare, as vrea sa fii cea mai simpla intrebare si eu sa te raspund prea complicat, in mii de cuvinte, as vrea sa-mi fii senzatia de prea devreme din orice si sentimentul ca toate au un rost, as vrea sa fii poveste si sa te ascult soptita inainte de culcare... poate asa as invata sa adorm fara tine...
N-as vrea cumva ca soarta sa se indure, ar fi prea firesc... dar stiu ca mi-ar fi prea greu sa te spun intr-un singur fel, doar intr-unul... pe tine, minune, te iubesc de tot si impreuna cu tine imi este prea bine... si-atunci, daca pentru o clipa, pentru o ultima clipa, ar trebui sa aleg, ti-as cere sa ma ierti si as alege poate prea tarziu, sa-mi fii doar TU...

Gând cu căutări.

Cand soaptele tale imi mor tarziu pe tample, tacerile imi sfasie cumplit auzul si aripile ingerului imi bat in gol, cautandu-si zadarnic echilibrul in vreo logica a linistii usoare... tu stii doar ca din cuvintele tale mi-am facut de-atatea ori curaj sa zbor pana la infinit si am invatat mai mereu sa tac destept sau poate prea mirat de toate...

Cand gandurile tale imi mor tarziu pe gene, privirile imi zgarie cumplit pleoapa si verdele de mare mi se zbate degeaba in albul ochiului drept, cautandu-si sensul in vreun somn usor... si tu stii doar ca din visele tale mi-am facut de-atatea ori poteca pana la Dumnezeu si am invatat mai mereu sa ma rog perfect sau poate prea minunat de toate...

Gând... cu aşteptări.

Te astept diseara, iubito... sa-mi vii usor, la inceputul somnului si sa ma prinzi de mana, sa ma saruti pe obraz si-apoi sa taci cu gandurile toate atipite pe tampla mea dreapta... sa nu intarzii, te rog, doar stii ca eu singur nu pot visa decat dezmembrari de lume sau caderi uriase de ingeri frumosi... si chiar n-as vrea sa adorm pe ruinele vreunui zbor frant...

Te astept mereu, iubito... sa-mi vii usor, la inceputul timpului si sa ma prinzi de suflet, sa ma soptesti cu dor pe tample si-apoi sa zambesti cu dragostea toata pe obrazul meu stang... sa nu intarzii, te rog, doar stii ca eu singur nu pot trai decat sfarsituri de infinit sau indepartari imense de Dumnezeu... si chiar n-as vrea sa curg prin vreme fara minunea mea...

Gând cu dor.

Oare ai mai sti sa ma tii de aripi si sa ma inveti sa zbor, asa cum faceai odata ? Uneori mi-e teama ca in cadere mi-as frange toate visele si orice spreanta, iar tu... tu nu mai esti acolo sa ma prinzi intr-un zambet sau in vreo vorba frumoasa... la inceputul fiecarei zile te inventez din nou in gandul cel dintai si-apoi te port mereu de drag intr-un "buna dimineata" soptit usor... si mi-e atat de dor de tine...

Si ma intreb cateodata: oare ti-ai mai aminti numele meu si m-ai mai recunoaste daca, ciudat, ne-am reintalni ? Stii, uneori mi-e teama ca in tacere mi-as frange toate cuvintele si orice rugaciune, iar tu... da, tu nu mai esti aici sa ma inveti sa ma rog corect sau sa cred in Dumnezeu... la sfarsitul fiecarei zile te inventez din nou in ultima idee si-apoi te port cu drag intr-un "somn usor" spus in soapta... ah, si mi-e atat de dor de tine...

Înger pereche.

Sa nu-mi cazi, iubito, din zborul tacut... la noapte iti voi aranja culcusul pe aripa mea stanga, te voi fura din somnul usor si-am sa te inalt intr-o rugaciune peste timpul intreg... tu sa fii pregatita, minune, doar stii ca pana la Dumnezeu ne vom uita infiniturile si nasterile cumplite ale fiecarei lumi... iar mie mi-e atat de teama de prabusiri si de plansuri...

Da, inspre vara rugaciunile imi aluneca firesc inspre Dumnezeu... la miezul noptii iti voi face din umbra un inger pereche, te voi cuprinde intr-o minune si-am sa te port infinit peste timp... tu sa fii pregatita, visare, doar stii ca pe aripa dreapta mi se nasc mii de lumi si taceri... iar in zbor mi-e atat de perfect sa te iubesc si sa te zambesc... asa ca te rog sa nu-mi cazi...

Ceasul iubirii.

Haide, iubito, sa oprim timpul pentru un ceas si ceva, exact la miezul noptii sau oricand si sa ne imaginam ca infinitul se naste cumva intr-un zambet... sa-mi desenezi cu degetul aratator in palma stanga umbra zilei ce-o sa vina ieri sau toate amintirile de maine si apoi, ca-ntr-o minune sa suspendam de-o tacere clipa de-acum... un inger ne-ar privi uimit, ar intepeni chiar pe mainile noastre, impreunate firesc a rugaciune si-ar adormi ciudat cu capul sprijinit pe sfarsitul zborului din vis... iar noi am fi pentru o ora si ceva Dumnezei si toate ni s-ar intampla prea devreme intr-o sarutare de drag sau mult prea tarziu la marginea ultimului "mi-e dor" dintr-un inceput de primavara... in privirea ta s-a oprit pentru un timp miezul noptii, asa ca haide, minune, ca pret de-un infinit sa ne imaginam ca ceasul iubirii a stat doar pentru noi... si-apoi sa ne indragostim din nou perfect, definitiv...

Gând de primăvară.

Si primavara incepe cu tine, doar ti-am spus... pe piele iti picur in taine iubirea, apoi ma ratacesc intr-o adiere prin parul tau, in coltul ochiului drept iti infloresc de dor si pe buze-ti asez o minune... la miezul noptii clipele intepenesc parfumate intr-o respiratie, iar eu ma-mbat de tine spre infinit...

Candva m-am regasit la capatul unui gand de-al tau... n-ai spus nimic, doar m-ai privit si mi-ai tacut usor pe obraz, mi-ai atins cu degetele zborul ciudat si m-ai invatat sa cred din nou in Dumnezeu... cumva, la inceputul vreunui vis, ma asteptai cu linisti... iar eu ti-am adormit zambind intr-o rugaciune...

La miezul noptii parul iti miroase a intuneric... pe piele ti se-nfioara un pui de inger, printre picioare ni se impleticeste firesc o minune, in coltul ochiului drept iti infloresc iubiri si pe buze ti-asez de drag o sarutare... te imbratisez tarziu, abia soptit, intr-un raspuns parfumat... si doar ti-am spus...

Rătăcire înspre vară.

Sa nu-mi ceri, iubito, sa-mi tin gandurile cuminti... tu stii ca de dor mi-au innebunit de tot si mi s-au transformat in rasuri zgomotoase de copil... asa ca inspre vara tu doar sa ma privesti intelegatoare si sa-ti scuturi incetisor capul, sa ma dojenesti putin cu degetul aratator indreptat catre Dumnezeu si apoi sa-mi zambesti de drag intr-o floare de salcam sau de minune...

Si nu cumva sa vrei sa-mi tin gandurile deoparte... nu as putea decat sa-ti plang cu ploaie calda peste doruri si-apoi sa-ti mor de drag langa zbor... doar stii ca inspre vara ingerul imi rade a copil, iar Dumnezeu mi se roaga intelegator in fiecare zambet... pe tample au inflorit minuni, iar in suflet mi-au innebunit de tine toti salcamii... si-ti dau orice, iubito, dar sa nu-mi ceri sa fiu cuminte...

Gând uşor.

La noapte am sa-ti colorez un vis in nuante de verde si-n inceputuri de violet, apoi am sa ti-l prind cu o privire de drag sub pleoapa ochiului drept, exact inainte sa adormi... prin somn iti voi desena pe gene vreun capat de curcubeu, iar celalalt ti-l voi aseza firesc pe buze in primul zambet de maine dimineata...

La noapte am sa-ti imaginez un zbor in nuante de rugaciune si-n inceputuri de inger, apoi am sa ti-l prind cu o idee de drag pe spatele lui Dumnezeu, exact inainte sa adormi... si prin somn iti voi aseza pe-un obraz un capat de iubire, iar pe celalalt am sa-ti trezesc firesc vreun dor in primul sarut de maine dimineata...

Absolut din întâmplare.

Intr-o zi mi-ai zambit asa, intamplator, iar pe gura mea s-a inveselit ciudat un pui de inger ce-si pierduse cumva zborul pe buza de sus... si acum stiu sa te sarut cu stropi de minune la inceputul oricarui suras...

Intr-o zi m-ai privit asa, intamplator, iar in albul ochiului drept s-a pierdut firesc un pic de noapte, cu stele verzi sau somnuri prea albastre... si acum stiu sa visez in culori la capatul tarziu al imbratisarii tale...

Intr-o zi m-ai iubit asa, intamplator, iar in sufletul meu s-a oprit perfect timpul sa-si caute clipele pierdute cumva printre bataile inimii... si acum stiu ca ma pot indragosti de tine la fiecare sfarsit absolut de infinit...

Rătăcire de dor.

Ploua incet... afara si aiurea... somnul imi da tarcoale, insa, curios, gandurile-mi sunt treze... si dorul la fel... in pervaz imi bat stropi reci, iar prin suflet imi ranjeste apasat un pic de intuneric...

Uneori mi-e atat de teama ca te-as pierde... ca m-ai uita cumva pe ultimele litere ale numelui tau si ca mi-ar trebui apoi alfabete intregi si toate limbile pamantului sa te recompun corect intr-un cuvant de drag... tacerea din mine e grea si ma trage mereu in jos... sunt acum una cu pamantul, sunt podeaua pe care calc, sunt soaptele care se scutura pe covor... as vrea sa strig, sa urlu in gura mare, insa glasul s-a speriat si el... te pastrez cu liniste intr-un nod in gat si-n vorbe pe care nu le-am stiut niciodata...

Da, mi-e teama ca privirea ta nu mi-ar mai fi noapte si ca degetele mele nu ar mai putea sa ti se joace-n minuni cu parul moale... mi-e frica sa cad in genunchi si sa ma rog singur la ingeri si mi-ar fi perfect egal ca rugaciunile imi coboara sau urca din mainile mele pana la sfinti... as fi doar o lacrima pe obrazul lui Dumnezeu si mi-ar fi prea teama sa nu alunec si sa-mi frang plansul... ah, si mi-e cumplit de frica sa nu-ti uit gura fierbinte, zambetul perfect, buzele subtiri si sarutarea dulce... si mi-e teama ca m-as pierde candva nemangaiat din imbratisarile tale...

Uneori mi-e teama ca nu m-ai mai vrea... ca m-ai lasa cumva la marginea timpului si ca mi-ar trebui apoi infinituri intregi ca sa te recompun corect intr-o singura clipa de drag... tristetea e cumplit de mare si ma trage mereu afara din mine... sunt acum nimic, sunt doar ceea ce mai pot respira, sunt vremea care trece absent... as vrea sa ma pot opri in ceasul din perete, sa incremenesc fix la ora 12 sau oricand, insa secundele mi se scurg cu zgomot intr-o clepsidra prea mica si-n amintiri pe care nu le-am avut niciodata...

Pe tample mi se-aseaza usor vise-n culori si pe buze imi surade in stropi frumosi iubirea... somnul mi-a adormit firesc pe-un gand cu tine... si dorul la fel... in suflet e din nou liniste... iar afara ploua incet...

Dacă...

Daca ai fi un inceput de zi dintr-un anotimp oarecare, te-as respira cu sfarsit de somn si adormiri si ti-as savura lenes finalul ultimului vis... Daca ai fi o ceasca de cafea sau de ceai cald cu lamaie, te-as bea usor, cu sorbituri incete si ti-as savura parfumul si aromele aburinde, razand inspre dimineata... Daca ai fi un gand de-al meu, te-as gandi si te-as transforma firesc in rugaciune, te-as incrusta intr-o cuta de pe frunte si te-as zidi apoi intr-o idee geniala... Daca ai fi un sarut, ti-as face culcus pe buza mea de sus si te-as pastra fierbinte intr-un zambet de drag... Daca ai fi doar o litera, o silaba sau o vorba buna, flamand mi-as umple gura de tine si te-as rosti tarziu intr-o propozitie perfecta... Daca ai fi vreun Dumnezeu, te-as cauta insingurat printre sfinti si ingeri rataciti, apoi, ingenuncheat, as invata sa cred ca existi... Daca ai fi o privire, te-as scalda verde in albul ochiului drept si te-as inveli cu pleoapa sa nu te pierzi cumva de dor... Daca mi-ai fi doar TU, te-as picura cu taceri si cu linisti mari intr-o minune si te-as sopti pe-nserat in doua cuvinte: TE IUBESC... Atat.

Gânduri... în culori.

Gandurile mi se amesteca in nuante de inceput cu facerea abia soptita a lumii si cu finalul brusc al clipei de tacere... dintr-un cuvant nerostit mi-atarna silabele in alb si negru, iar primprejur imi cad de aiurea amintiri si idei despre tine... te oftez mai mereu si te respir de dor, apoi te pictez cu linisti pe-un vis dinspre seara... si da, te gandesc perfect in nuante imperfecte de la inceputul lumii si in sfarsit colorat de infinit... cu pielea-n parfumuri de roz si cer poate-un pic cam albastru, rosu-n obraz si-un strop violet de apus, cu albul pe umar, cu-ntuneric si griuri prin par si-n privire, cu rasarituri portocalii si soapte de drag peste buze, cu ochi de verde si cu mov ce se joaca frumos langa mine... apoi te zambesc... si alunec spre noapte usor, usor... somn usor!

Gând spre miezul nopţii.

Astazi am sa opresc timpul in loc... pentru o clipa am sa fiu tacere mare si soapta imensa cu care secundele vor curge in sens invers pe obrazul tau stang... in privire am sa-ti inghet un val de mare si sub pleoapa ta am sa fiu pentru putin iarna si tot frigul din lume... apoi am sa-ti cad in ploi uriase pe buza de sus si-am sa plang tarziu cu dor si cu jumatati de ora prin ganduri si prin vreme...

Astazi am sa opresc timpul in loc... pentru un infinit am sa fiu iubire mare si rugaciunea imensa cu care ingerii aluneca in sens invers catre Dumnezeu... in ochiul drept am sa-ti topesc de drag un strop de primavara si sub pleoapa ta am sa fiu pentru totdeauna vis si-nceputuri de lume... apoi am sa-ti cad in dor urias peste ganduri si-am sa ma indragostesc intr-un tarziu, pentru a mia oara, de tine...

Gând simplu.

Pe gandul simplu al primaverii tale imi imaginez perfect un zambet... un capat il asez cuminte pe buza ta de sus, iar celalalt il port frumos si verde intr-o privire de drag... si din gandul dintai al primaverii tale iti zambesc parfumat cu iubire...

Pe intrebarea fireasca a inimii tale imi construiesc din minuni un dor... un capat il leg sfant de rugaciunea catre vreun Dumnezeu, iar celalalt il port uimit si curat intr-un zbor de inger... si la prima intrebare a inimii tale iti raspund cu minuni: TE IUBESC!

Altfel.

Intr-o zi m-ai privit altfel... acum stiu taina ochilor frumosi, le stiu intunericul si lumina, le inteleg firesc orice zbatere si-mi oglindesc in ei minunea... probabil ca m-ai privit altfel... si de atunci am invatat pe de rost sa te vad in culori...

Intr-o zi mi-ai zambit altfel... acum stiu linistea gurii tale, ii stiu tacerea si soapta fierbinte, ii inteleg imediat orice tremur al buzelor si-mi odihnesc pe ea sarutarea... probabil ca mi-ai zambit altfel... si de atunci sufletul a invatat sa-mi creada in primaveri...

Intr-o zi m-ai iubit altfel... acum stiu caldura imbratisarii tale, iti stiu dorul si atingerea usoara, iti inteleg perfect orice gand si-mi visez peste el fericirea... probabil ca m-ai iubit altfel... si de atunci am invatat sa ma indragostesc in fiecare zi de tine...

Gânduri... împreună.

Daca m-ai chema, soptit, la inceputul unei seri de primavara, ti-as veni prin par si te-as adia parfumat cu margini de lume si nasteri sfinte... ne-am impreuna apoi mainile si am invata sa ne rugam tacand usor pe tamplele lui Dumnezeu, iar la capatul celalalt al zborului frumos te-as inventa pe rand in toate culorile curcubeului...

Daca m-ai chema, cumva, in mijlocul firesc al unui zambet, ti-as veni dulce pe buze si te-as saruta cu stropi de rasuri copilaresti si lacrimi de fericire... ne-am imbratisa apoi strans si am invata sa ne amestecam gurile intr-un singur gust, iar la capatul celalalt al clipei te-as inventa din timp in timp intr-un infinit perfect...

Daca m-ai chema, de drag, la sfarsitul ciudat al vreunui vis, ti-as veni devreme pe gene si te-as picura cuminte cu adormiri parfumate si somn prea usor... ne-am azvarli apoi cu verde-caprui in albul ochiului drept si am invata sa ne iubim sub aceeasi pleoapa, iar la capatul celalalt al unei minuni ne-am inventa impreuna intr-o singura privire...

Rătăcire spre primăvară...

La inceputul primaverii esti mereu mai frumoasa... ochiul drept lumineaza firesc o margine de lume, zambindu-si privirile pe chipul vreunui Dumnezeu... tacerile iti miros pe rand a zori de zi si a crini curati, iar pielea ti-e atat de ciudat si fiebinte un rosu de trandafir...

Si-n primavara esti mereu mai frumoasa... sanul stang tresare de drag atunci cand ingerul se aseaza tarziu pe-o margine de lume, odihnindu-si zborul pe umarul tau... linistea toata-ti miroase perfect a iubire si a capat de curcubeu, iar in suflet ti-e atat de firesc un inceput de minune...

Iubire. Şi atât.

Cand adormim tarziu, la capatul unei rugaciuni spuse in soapta, visele noastre fac schimb intre ele si cotrobaie ciudat prin somnul usor al celuilalt... imi simti fiecare tresarire, fiecare batere a pleoapei si eu iti vad, de parca ar fi aievea, orice imagine colorata a subconstientului tau... iar la inceputul diminetii, cand tamplele ni se despart, ne luam fanteziile si ultimul vis cu ingeri ca sa ni le impartim firesc la doi...

Cand ne zambim frumos si ne uitam curat in ochi, gandurile noastre fac schimb intre ele si se amesteca ciudat printre ideile usoare ale celuilalt... imi stii atunci fiecare vointa, fiecare cuvant, inca dinainte sa-l rostesc si eu te invat pe de rost prin rataciri si regasiri de taine si taceri... iar la sfarsitul privirii, pret de o clipire, ne luam gandurile si ultima imagine cu ingeri ca sa ne impartim pentru o secunda amintirile la doi...

Cand ne iubim mereu, in mijlocul fierbinte al nasterii lumii, sufletele noastre fac schimb intre ele si cotrobaie ciudat prin zborul usor al celuilalt... imi simti fiecare liniste mare, fiecare uimire de drag si eu iti inventez simplu orice indragostire de mine si o transform in minune... iar atunci cand adormim tarziu, la marginea timpului, ne luam tot dorul de noi si sufletul ingemanat ca sa ne impartim iubirea toata, atat de perfect, la doi...

Alergând prin timp.

"Inchipuiti-va ca intr-o zi ar fi venit un tren si nu am mai fi avut puterea sa ne urcam in el. L-am dorit prea mult, l-am asteptat prea mult. Ne-am epuizat in asteptare si nu ne-a ramas nici o picatura de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului asteptat.
Numai ca ne-am fi simtit striviti de o mare tristete, amintindu-ne cum am visat trenul acela care acum pleaca fara noi. Si ce am fi putut face dupa plecarea trenului? Singura noastra sansa ar fi fost sa uitam de el, sa uitam de toate, sa dormim, iar cand ne trezeam, cu ultimele noastre puteri, sa asteptam alt tren…" Octavian Paler - Viata pe un peron.

Adevarul e ca ne pierdem in amanunte, ne ratacim atat de tare de noi si de iubire, incat la sfarsit nu ne mai ajungem cu nimic prin timp... ne suntem atat de inferiori tocmai noua si totusi mereu deasupra celorlalti cu macar un fir de par, o iluzie, cu un vis, le suntem superiori altora pana si cu-n zambet sau o vorba, cu o schimonosire a fetei sau un gest de lehamite... dar uitam sa ne fim noua, doar noua, totuna, uitam sa ne fim, macar o data, egali...

Ne trezim din ce in ce mai buimaci, mai rataciti de viata si de toate, ne bulucim spre scoli sau serviciu orbecaind si de-abia bajbaind printre ai nostri, ne grabim etern si infinit spre nimic, ne robotizam, ne cufundam intr-o mare a complicitatii, a non-valorii in care totul e aruncat asa, la gramada si in care originalul, autenticul, minunatul nu se mai poarta demult... suntem tristi, dar nu ca la teatru, ci in mod natural, suntem tatuati cu un ranjet pe chip, buzele s-au subtiat si s-au invinetit de rautate asteptand sa rabufneasca in reprosuri si-n lamentari fara sens la adresa cuiva, la adresa oricui... trecem pe la biserica doar asa, pentru ca am auzit ca e misto sau, pardon, ca e cool, dar pret de-o clipa si ceva... noi nu mai vorbim demult cu Dumnezeu, nu mai e la moda si am fi prea vulnerabili in fata celorlalti... nu, noi ii dam bip lui Dumnezeu sau poate un sms daca avem chef si coboram apoi treptele usurati spre prapastia ce se casca mai mare si mai cumplit cu fiecare pas, avand dovada, nu-i asa, ca L-am cautat si ca la o adica ne-am facut datoria de crestini... vorbim cu parintii, cu prietenii pe mail, prin mesaje prescurtate, ne dam add pe messenger doar ca sa mai scutim cateva secunde pretioase cat ne-ar lua macar sa le telefonam, nu mai citim demult, nu mai stim sa ascultam, sa il compatimim macar pe celalalt, daramite sa-l mai si intelegem, nu mai cerem ajutorul celor din jur, e semn de umilinta uriasa, nu mai avem timp sa iertam, sa multumim, sa rugam frumos, fugim doar ca nebunii pana cadem franti, alergam mereu fara tinta, fara sa mai stim ce e ala un curcubeu, un rasarit, o iubire, un strop de curaj sau vreo rugaciune soptita curat... iar cand am avea ocazia sa ne oprim, fie si pentru o clipa din alergatura asta infernala, observam ca suntem pierduti, ne dam seama ca nu mai stim unde suntem, unde am ajuns... ne uitam absurzi in jur si ne dam seama ca am uitat pana si sa zambim corect, ca radem zgomotos si nervos, dar nu cu gura noastra, nu cu glasul nostru, ci cu al altora... ne dam seama, final si tarziu ca ne-am pierdut demult biletul si ca ne aflam, atat de mici, doar prin vreo sala de asteptare dintr-o gara fara nume, cautandu-ne zadarnic un drept la normalitatea si la egalitatea catre noi... si asteptand de fapt nimic...

Si la o adica nu tine decat de alegerile noastre... atat... putem sa mergem in continuare la serviciu sau la scoala sau pe unde ni se pare ca avem treaba si sa traim cu impresia ca viata ne e atasata, irevocabil, acestei activitati... sau putem sa deschidem ochii intr-o dimineata, asa, pe la 7 sau poate mai devreme si sa ne aducem aminte ca toate, dar absolut toate, sunt doar bucati marunte din viata, mici parti din noi si ca e de fapt doar o alegere daca vrem sa avem curaj pentru a fi fericiti, e alegerea noastra daca sa zambim sau nu, sa credem, sa speram, sa visam, e alegerea noastra sa iertam, sa incercam sa uitam, sa spunem "te iubesc", sa intindem o mana celuilalt, sa privim un rasarit sau sa ne uitam la jocul frumos al vreunui copil, e alegerea noastra sa ne oprim din alergat si sa ne plimbam doar, nu singuri, ci impreuna, e alegerea noastra sa ne dam voie sa ne indragostim, sa lacrimam de emotie sau sa radem cu pofta de vreo gluma buna, e alegerea noastra sa ne regasim si sa ne amintim cine suntem... timp avem... pentru toate... si poate cand va sosi si trenul nostru, vom mai avea puterea sa urcam in el si vom mai sti sa ne bucuram...