28 septembrie 2016

Atât de ușor...

Te gândeam, te atingeam, te respiram... atât de ușor... iar tu imi zâmbeai printre aripi și mă priveai de pe un zbor, mă visai îngeresc și mă iubeai prea firesc... la începutul fiecărei lumi, iți scăldai șoaptele în verdele de mare și pleoapele mi se închideau încetișor pe-o liniște și-un somn dumnezeiesc... iar secundele ne curgeau absent pe piele și-n îmbrățișări prea mirate...

La sfârșitul fiecărei rugăciuni, iți odihnești noaptea pe tâmplele cuminiți și buzele mi se închid încetișor pe-o șoaptă și o sărutare îngerească... iar timpul ne îmbrățișeaza cu minuni și ne curge absent pe sub piele...   mă atingi, mă privești, mă visezi... iar eu te zâmbesc pe furiș și te gândesc genial, te iubesc prea perfect și te respir... atât de ușor...
 
 

15 iulie 2016

Gând cuminte.


Noaptea ți-a adormit târziu pe piele și-n respirație... doi îngeri mici șoptesc povești de zboruri pe fruntea ta senină, iar sub pleoapa stangă, din albul perfect al ochiului ți se naște firesc un început de lume... un vis frumos s-a oprit pe tâmpla dreaptă și se odihnește cu tăceri absolute preț de o clipa, apoi alunecă încetișor a infinit pe obrazul curat, pâna la colțul gurii, unde se transformă în surâs... la pieptul tău s-au cuibărit cuminți rugăciuni de sfinți, iar pe arcul micuț al buzei de sus, vreun dumnezeu-copil iți desenează un zâmbet cu minuni colorate... și atunci... atunci zâmbesc și eu cu toate stelele, și cu lună, și cu ceruri, și cu mii de universuri, apoi te închid cu-atâta drag într-o privire cu iubiri și doruri multe... somn ușor... somn ușor...
 
 

19 octombrie 2014

Gând înspre iarnă.

Nu te mai bucura, iubito... vine iarna... ne va ninge iarăși cu doruri, și cu tăceri, și cu uitări... și ne va fi iar frig printre cuvinte... dar poate că voi mai putea să te feresc de gerul dinspre sfinți... te-ar înveli cumva pleoapa ochiului meu drept cu vreo privire și te-ar păstra scăldată-n verde înspre primăvară... și poate că voi mai putea să aprind un foc din penele ninse a rugăciune de pe aripile vreunui înger... ne-am dezmorți atunci sărutul ce ne-a înghețat ciudat pe buza de jos și ne-am topi mirați a îmbrățișare către primăvară...

Nu te mai bucura, iubito... vine iarna... ne va ninge iarăși cu gânduri, și cu tăceri, si cu amintiri... și ne va fi iar frig fără cuvinte... dar poate că vei mai putea să mă șoptești prin gerul dinspre sfinți... mi-aș găsi cuminte culcuș pe sub pleoapa ochiului tău stâng și-aș învăța să te visez cu verde înspre primăvară... și poate că vei inventa un foc din rugăciunile ninse îngeresc pe tâmpla vreunui dumnezeu... ne-am încălzi atunci iubirea ce ne-a inghețat a dor pe buza de sus și ne-am topi mirați într-un sărut către primăvară...




27 iulie 2014

Rătăcire prin ploi (2).

Mi-e vis de ploaie, mi-e mare de verde, mi-e frig înspre iarnă și spre capătul lumii, mi-e tăcere imensă... mi-e râs de copil, mi-e vară prin păr, mi-e aripi pe umeri, mi-e șoapte de guri... mi-e curcubeu peste soare, mi-e zbor peste vreme, mi-e azi și mi-e mâine, mi-e tot și nimic... mi-e întuneric de stele, mi-e lună prin noapte, mi-e o idee pe tâmplă, mi-e ochi pe sub pleoapă... mi-e cer fără îngeri, mi-e violet-asfințit, mi-e cădere din mine, mi-e dor prea etern... mi-e doi și mi-e unu, mi-e gând înspre sfinți, mi-e mirare de toate, mi-e târziu în sfârșit... mi-e somn alb și negru, mi-e puțin infinit, mi-e dumnezeu între palme, mi-e zâmbet de drag... mi-e începutul de toamnă, mi-e sărutare pe buze, mi-e sunet de viori, mi-e pian peste timp... și iar mi-e vis de ploaie, mi-e verde-n priviri, mi-e dragoste mare, mi-e tine de noi...
 
 

31 mai 2014

Rătăcire prin ploi.

Mi-e gând de ploaie, mi-e verde de mare, mi-e sete de ierni şi de toamne târzii, mi-e şoaptă uşoară... mi-e joc de copii, mi-e dor înspre vară, mi-e zborul din aripi, mi-e ochi de priviri... mi-e zid între inimi, mi-e pasăre rară, mi-e liniştea toată, mi-e cuvânt nerostit... mi-e noapte de alb, mi-e negru absent, mi-e geniu pe tâmple, mi-e os pe sub piele... mi-e albastru devreme, mi-e urlet tăcerea, mi-e curcubeu prăbuşirea, mi-e nimic nemurirea... mi-e cer printre stele, mi-e înger cuminte, mi-e întreg şi jumate, mi-e timpul perfect... mi-e drag peste suflet, mi-e somn fără vis, mi-e frig fără sfinţi, mi-e împreună pân' la sfârşit... mi-e azi dinspre mâine, mi-e ieri infinit, mi-e zâmbet pe buze, mi-e firesc dumnezeu... şi mi-e iar gând de ploaie, mi-e verde-n privire, mi-e iubire de noi, mi-e mine de tine...