17 mai 2017

Gând în doi.

Mai stai cu mine o oră, cât să ne plimbăm aiurea, ținându-ne de mână, într-o noapte de la începutul iernii... voi avea grijă să tremurăm de frig și de emoții prea mari, voi avea grijă să și plouă puțin... din gândurile tale îmi voi face iarăși aripi, vom respira din nou egal și ne vom săruta îngeresc... iar la final ne va aștepta o minune, să ne duca în zbor printre fericiri...

Mai stai cu mine preț de-o liniște imensă, ca și cum am vrea ca toate lumile să se mai nască o dată din tăceri și din șoapte perfecte... voi avea grijă să te învelesc cu infinit și cu ceruri, voi învia cu-n foșnet ușor și ultimii îngeri... pe zâmbetul tău îmi voi face culcuș pentru somnul din vara ce va veni și pe tâmpla ta îmi voi găsi definitiv toate ideile... iar la capătul Universului vom aștepta să ne mai inventeze vreun Dumnezeu...

Mai stai cu mine măcar o iubire, cât să mai cădem dintr-o rugăciune direct pe aripile albe ale unui pui de înger... voi avea grijă să te culeg dintre cuvinte abstracte, voi avea grijă să te visez în culori... de pe gura ta voi învăța să sorb nemuriri și în privirea de noapte îmi voi regăsi uimirea... iar la finalul oricărei minuni te-aș aștepta mereu să ne îndrăgostim din nou ca-n prima zi...

30 decembrie 2016

Gând înșoptit.

Iți râd în priviri de noapte cu verde mult și cu zbor de îngeri la amiază... cuvintele se amestecă în nuanțe de zâmbet pe buza ta de sus, iar eu le culeg cu grijă într-un sărut plin de doruri de pe la începutul lumii... 

Mâinile se caută pe jumătate înfrigurate și-n suflet e din nou liniște... timpul uită să treacă și încremenește uimit lângă fericirea noastră, iar dintr-un "te iubesc" șoptit perfect, ne imaginăm în doi un dor imens colorat in minuni...


28 septembrie 2016

Atât de ușor...

Te gândeam, te atingeam, te respiram... atât de ușor... iar tu imi zâmbeai printre aripi și mă priveai de pe un zbor, mă visai îngeresc și mă iubeai prea firesc... la începutul fiecărei lumi, iți scăldai șoaptele în verdele de mare și pleoapele mi se închideau încetișor pe-o liniște și-un somn dumnezeiesc... iar secundele ne curgeau absent pe piele și-n îmbrățișări prea mirate...

La sfârșitul fiecărei rugăciuni, iți odihnești noaptea pe tâmplele cuminiți și buzele mi se închid încetișor pe-o șoaptă și o sărutare îngerească... iar timpul ne îmbrățișeaza cu minuni și ne curge absent pe sub piele...   mă atingi, mă privești, mă visezi... iar eu te zâmbesc pe furiș și te gândesc genial, te iubesc prea perfect și te respir... atât de ușor...


15 iulie 2016

Gând cuminte.


Noaptea ți-a adormit târziu pe piele și-n respirație... doi îngeri mici șoptesc povești de zboruri pe fruntea ta senină, iar sub pleoapa stangă, din albul perfect al ochiului ți se naște firesc un început de lume... un vis frumos s-a oprit pe tâmpla dreaptă și se odihnește cu tăceri absolute preț de o clipa, apoi alunecă încetișor a infinit pe obrazul curat, pâna la colțul gurii, unde se transformă în surâs... la pieptul tău s-au cuibărit cuminți rugăciuni de sfinți, iar pe arcul micuț al buzei de sus, vreun dumnezeu-copil iți desenează un zâmbet cu minuni colorate... și atunci... atunci zâmbesc și eu cu toate stelele, și cu lună, și cu ceruri, și cu mii de universuri, apoi te închid cu-atâta drag într-o privire cu iubiri și doruri multe... somn ușor... somn ușor...
 

19 octombrie 2014

Gând înspre iarnă.

Nu te mai bucura, iubito... vine iarna... ne va ninge iarăși cu doruri, și cu tăceri, și cu uitări... și ne va fi iar frig printre cuvinte... dar poate că voi mai putea să te feresc de gerul dinspre sfinți... te-ar înveli cumva pleoapa ochiului meu drept cu vreo privire și te-ar păstra scăldată-n verde înspre primăvară... și poate că voi mai putea să aprind un foc din penele ninse a rugăciune de pe aripile vreunui înger... ne-am dezmorți atunci sărutul ce ne-a înghețat ciudat pe buza de jos și ne-am topi mirați a îmbrățișare către primăvară...

Nu te mai bucura, iubito... vine iarna... ne va ninge iarăși cu gânduri, și cu tăceri, si cu amintiri... și ne va fi iar frig fără cuvinte... dar poate că vei mai putea să mă șoptești prin gerul dinspre sfinți... mi-aș găsi cuminte culcuș pe sub pleoapa ochiului tău stâng și-aș învăța să te visez cu verde înspre primăvară... și poate că vei inventa un foc din rugăciunile ninse îngeresc pe tâmpla vreunui dumnezeu... ne-am încălzi atunci iubirea ce ne-a inghețat a dor pe buza de sus și ne-am topi mirați într-un sărut către primăvară...