28 septembrie 2016

Atât de ușor...

Te gândeam, te atingeam, te respiram... atât de ușor... iar tu imi zâmbeai printre aripi și mă priveai de pe un zbor, mă visai îngeresc și mă iubeai prea firesc... la începutul fiecărei lumi, iți scăldai șoaptele în verdele de mare și pleoapele mi se închideau încetișor pe-o liniște și-un somn dumnezeiesc... iar secundele ne curgeau absent pe piele și-n îmbrățișări prea mirate...

La sfârșitul fiecărei rugăciuni, iți odihnești noaptea pe tâmplele cuminiți și buzele mi se închid încetișor pe-o șoaptă și o sărutare îngerească... iar timpul ne îmbrățișeaza cu minuni și ne curge absent pe sub piele...   mă atingi, mă privești, mă visezi... iar eu te zâmbesc pe furiș și te gândesc genial, te iubesc prea perfect și te respir... atât de ușor...


Niciun comentariu: