Noaptea ți-a adormit târziu pe piele și-n
respirație... doi îngeri mici șoptesc povești de zboruri pe fruntea ta senină,
iar sub pleoapa stangă, din albul perfect al ochiului ți se naște firesc un
început de lume... un vis frumos s-a oprit pe tâmpla dreaptă și se odihnește cu
tăceri absolute preț de o clipa, apoi alunecă încetișor a infinit pe obrazul
curat, pâna la colțul gurii, unde se transformă în surâs... la pieptul tău s-au
cuibărit cuminți rugăciuni de sfinți, iar pe arcul micuț al buzei de sus, vreun
dumnezeu-copil iți desenează un zâmbet cu minuni colorate... și atunci... atunci
zâmbesc și eu cu toate stelele, și cu lună, și cu ceruri, și cu mii de
universuri, apoi te închid cu-atâta drag într-o privire cu iubiri și doruri
multe... somn ușor... somn ușor...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu