17 mai 2017

Gând în doi.

Mai stai cu mine o oră, cât să ne plimbăm aiurea, ținându-ne de mână, într-o noapte de la începutul iernii... voi avea grijă să tremurăm de frig și de emoții prea mari, voi avea grijă să și plouă puțin... din gândurile tale îmi voi face iarăși aripi, vom respira din nou egal și ne vom săruta îngeresc... iar la final ne va aștepta o minune, să ne duca în zbor printre fericiri...

Mai stai cu mine preț de-o liniște imensă, ca și cum am vrea ca toate lumile să se mai nască o dată din tăceri și din șoapte perfecte... voi avea grijă să te învelesc cu infinit și cu ceruri, voi învia cu-n foșnet ușor și ultimii îngeri... pe zâmbetul tău îmi voi face culcuș pentru somnul din vara ce va veni și pe tâmpla ta îmi voi găsi definitiv toate ideile... iar la capătul Universului vom aștepta să ne mai inventeze vreun Dumnezeu...

Mai stai cu mine măcar o iubire, cât să mai cădem dintr-o rugăciune direct pe aripile albe ale unui pui de înger... voi avea grijă să te culeg dintre cuvinte abstracte, voi avea grijă să te visez în culori... de pe gura ta voi învăța să sorb nemuriri și în privirea de noapte îmi voi regăsi uimirea... iar la finalul oricărei minuni te-aș aștepta mereu să ne îndrăgostim din nou ca-n prima zi...