Hai să ne întâlnim firesc, la capătul vreunui gând banal și apoi, ciudat, să ne transformăm cumva pe tâmpla nopții într-o idee genială... mâinile noastre s-ar împreuna a rugăciuni târzii, iar dumnezeii-copii ne-ar desena râzând cu minuni colorate...
Hai să ne zâmbim fără timp și apoi să ne amestecăm cumva într-un sărut de dor imens sau în vreo șoaptă, chiar pe buza ta de sus... privirile noastre s-ar oglindi în albul ochiului drept, iar îngerii-copii ne-ar adormi visând prin culcușul de aripi...
Hai să ne uităm de toate prin vreo iarnă de demult si apoi, mirați, să ne regăsim cumva într-o dragoste de la începuturile lumii... pielea ta va mirosi din nou a ger și-a friguri multe, iar sfinții-copii ar ninge perfect peste noi cu iubiri-curcubeu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu