Oare ai mai sti sa ma tii de aripi si sa ma inveti sa zbor, asa cum faceai odata ? Uneori mi-e teama ca in cadere mi-as frange toate visele si orice spreanta, iar tu... tu nu mai esti acolo sa ma prinzi intr-un zambet sau in vreo vorba frumoasa... la inceputul fiecarei zile te inventez din nou in gandul cel dintai si-apoi te port mereu de drag intr-un "buna dimineata" soptit usor... si mi-e atat de dor de tine...
Si ma intreb cateodata: oare ti-ai mai aminti numele meu si m-ai mai recunoaste daca, ciudat, ne-am reintalni ? Stii, uneori mi-e teama ca in tacere mi-as frange toate cuvintele si orice rugaciune, iar tu... da, tu nu mai esti aici sa ma inveti sa ma rog corect sau sa cred in Dumnezeu... la sfarsitul fiecarei zile te inventez din nou in ultima idee si-apoi te port cu drag intr-un "somn usor" spus in soapta... ah, si mi-e atat de dor de tine...
Si ma intreb cateodata: oare ti-ai mai aminti numele meu si m-ai mai recunoaste daca, ciudat, ne-am reintalni ? Stii, uneori mi-e teama ca in tacere mi-as frange toate cuvintele si orice rugaciune, iar tu... da, tu nu mai esti aici sa ma inveti sa ma rog corect sau sa cred in Dumnezeu... la sfarsitul fiecarei zile te inventez din nou in ultima idee si-apoi te port cu drag intr-un "somn usor" spus in soapta... ah, si mi-e atat de dor de tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu