Ceasul iubirii.

Haide, iubito, sa oprim timpul pentru un ceas si ceva, exact la miezul noptii sau oricand si sa ne imaginam ca infinitul se naste cumva intr-un zambet... sa-mi desenezi cu degetul aratator in palma stanga umbra zilei ce-o sa vina ieri sau toate amintirile de maine si apoi, ca-ntr-o minune sa suspendam de-o tacere clipa de-acum... un inger ne-ar privi uimit, ar intepeni chiar pe mainile noastre, impreunate firesc a rugaciune si-ar adormi ciudat cu capul sprijinit pe sfarsitul zborului din vis... iar noi am fi pentru o ora si ceva Dumnezei si toate ni s-ar intampla prea devreme intr-o sarutare de drag sau mult prea tarziu la marginea ultimului "mi-e dor" dintr-un inceput de primavara... in privirea ta s-a oprit pentru un timp miezul noptii, asa ca haide, minune, ca pret de-un infinit sa ne imaginam ca ceasul iubirii a stat doar pentru noi... si-apoi sa ne indragostim din nou perfect, definitiv...