Cand soaptele tale imi mor tarziu pe tample, tacerile imi sfasie cumplit auzul si aripile ingerului imi bat in gol, cautandu-si zadarnic echilibrul in vreo logica a linistii usoare... tu stii doar ca din cuvintele tale mi-am facut de-atatea ori curaj sa zbor pana la infinit si am invatat mai mereu sa tac destept sau poate prea mirat de toate...
Cand gandurile tale imi mor tarziu pe gene, privirile imi zgarie cumplit pleoapa si verdele de mare mi se zbate degeaba in albul ochiului drept, cautandu-si sensul in vreun somn usor... si tu stii doar ca din visele tale mi-am facut de-atatea ori poteca pana la Dumnezeu si am invatat mai mereu sa ma rog perfect sau poate prea minunat de toate...
Cand gandurile tale imi mor tarziu pe gene, privirile imi zgarie cumplit pleoapa si verdele de mare mi se zbate degeaba in albul ochiului drept, cautandu-si sensul in vreun somn usor... si tu stii doar ca din visele tale mi-am facut de-atatea ori poteca pana la Dumnezeu si am invatat mai mereu sa ma rog perfect sau poate prea minunat de toate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu