Ingerul a uitat din nou sa mai zboare... ii sunt aripile grele de prea mult dor... dintr-un inceput de rugaciune se naste-un fel de miez de noapte, iar pe obrazul lui Dumnezeu se scurge absurd o lacrima din infinit... poate prea departe se-aude ciudat cum mai moare o tacere si-n dezmembrarea imensa de lumi amintirea de tine ma doare soptit...
Si ingerul a uitat din nou sa mai doarma... ii e somnul greu de prea multe doruri... dintr-un inceput de rugaciune se naste-un fel de Dumnezeu, iar pe obrazul lumilor se scurge absurd o lacrima spre infinit... undeva departe se-aude ciudat cum se naste miezul noptii si-n amintirea imensa de tine tacerile toate ma dor prea soptit...
Si ingerul a uitat din nou sa mai doarma... ii e somnul greu de prea multe doruri... dintr-un inceput de rugaciune se naste-un fel de Dumnezeu, iar pe obrazul lumilor se scurge absurd o lacrima spre infinit... undeva departe se-aude ciudat cum se naste miezul noptii si-n amintirea imensa de tine tacerile toate ma dor prea soptit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu