Candva nu voi mai sti decat o poveste... una singura... va fi insa de-ajuns... tu ai sa ma asculti mereu si-ai sa-mi lacrimezi cu vise pe-obrazul stang, apoi ma vei ruga in soapta sa te sarut cu verde-n primaveri pe albul ochiului drept...
Uitati la marginea vreunui infinit ne-am aminti, ciudat, doar umbre de timp si vise fara culori... Dumnezei-copii ni s-ar aseza incetisor pe genunchi si ne-ar masura in taceri fiecare liniste si orice minune, iar dintr-o rugaciune-curcubeu doi pui de ingeri ne-ar invata cumva sa zburam...
Candva nu voi mai sti decat o iubire... una singura... insa va fi de ajuns... tu ai sa ma privesti mereu si-ai sa-mi zambesti cu vise pe buza de sus, apoi ma vei ruga in soapta sa te sarut caprui si absent pe albul tamplelor de iarna...
Uitati la marginea vreunui infinit ne-am aminti, ciudat, doar umbre de timp si vise fara culori... Dumnezei-copii ni s-ar aseza incetisor pe genunchi si ne-ar masura in taceri fiecare liniste si orice minune, iar dintr-o rugaciune-curcubeu doi pui de ingeri ne-ar invata cumva sa zburam...
Candva nu voi mai sti decat o iubire... una singura... insa va fi de ajuns... tu ai sa ma privesti mereu si-ai sa-mi zambesti cu vise pe buza de sus, apoi ma vei ruga in soapta sa te sarut caprui si absent pe albul tamplelor de iarna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu