20 septembrie 2009

Gând de dor.

Timpul se opreste din nou si-mi intepeneste infinit, agatat cumva de o secunda, fix la jumatatea distantei dintre doua ore... gandurile imi raman suspendate undeva intre primul vis cu tine si ultima idee despre toate, ca un candelabru ciudat pe tavanul urias al noptii... rugaciunile imi zboara invers, de la ingeri peste palmele stranse, iar lui Dumnezeu ii picura pe obraz dorul de noi... si tu dormi usor, iubito...

Timpul se opreste din nou si-ti incremeneste frumos, pret de o secunda, intr-un zambet perfect, agatat firesc de buza ta de sus... gandurile iti raman suspendate undeva intre primul vis de-al meu si ultima soapta de drag, ca un zbor imens de inceput de lumi... rugaciunile se ridica usor, printre palmele stranse pana la puii de inger, iar Dumnezeu te priveste-n minuni cu dorul de noi... si eu adorm usor, iubire...


Niciun comentariu: