10 august 2009

Rătăcire spre miezul nopţii.

Se facea ca-mi murisera secundele intr-un oftat exact la capatul din apus al orei 12... vroiam cumva sa ma catar pe miezul noptii pana in varful lumii si de acolo sa ma arunc in abisul celei mai intunecate taceri de tine... iar in cadere sa-mi frang abrupt si ultimele ramasite din aripa dreapta, sa-mi uit zborul in doi sau gandul prea singur...

Si se facea ca-mi adormisera secundele intr-un oftat de dor exact la capatul din rasarit al orei 12... vroiam cumva sa ma catar pe rugaciunile lui Dumnezeu pana in varful lumii si acolo sa ma regasesc in curcubeul linistii de tine... iar in zambet sa-mi imaginez firesc primele adieri din aripa dreapta, sa-mi amintesc zborul in doi sau dragostea toata...


Niciun comentariu: