Gând şoptit.

Parul tau mirosea a iarna... si pielea la fel... si respiratia, si gandurile, si fiecare zambet... pe umeri incepeau sa-mi creasca aripi, iar printre cuvinte ni se jucau a zbor puii de inger... si nici nu mai stiu ce-ti spuneam atunci... poate ca-ti povesteam vreun suras din vreo primavara ori poate ca-ti raspundeam la vreo mirare soptita incetisor... sau poate ca doar te rugam sa imi fii Dumnezeu...

Da, imbratisarea ta mirosea a iarna... si sarutul la fel... si zambetul, si tacerile, si fiecare privire... pe umeri incepeau sa-ti creasca aripi, iar printre ganduri ni se jucau a rugaciune puii de inger... si nici nu mai stiu ce-mi spuneai atunci... poate ca-mi povesteai vreo minune dinspre vara ori poate ca-mi raspundeai la vreun suras prea mirat... sau poate ca doar ma invatai sa fiu Dumnezeu...