Rătăcire înspre vară.

Sa nu-mi ceri, iubito, sa-mi tin gandurile cuminti... tu stii ca de dor mi-au innebunit de tot si mi s-au transformat in rasuri zgomotoase de copil... asa ca inspre vara tu doar sa ma privesti intelegatoare si sa-ti scuturi incetisor capul, sa ma dojenesti putin cu degetul aratator indreptat catre Dumnezeu si apoi sa-mi zambesti de drag intr-o floare de salcam sau de minune...

Si nu cumva sa vrei sa-mi tin gandurile deoparte... nu as putea decat sa-ti plang cu ploaie calda peste doruri si-apoi sa-ti mor de drag langa zbor... doar stii ca inspre vara ingerul imi rade a copil, iar Dumnezeu mi se roaga intelegator in fiecare zambet... pe tample au inflorit minuni, iar in suflet mi-au innebunit de tine toti salcamii... si-ti dau orice, iubito, dar sa nu-mi ceri sa fiu cuminte...