Dincolo de toate cuvintele nu mai stiu nimic... decat ca te iubesc prea mult... de dragul tau vorbele mi se topesc pe buze si-mi curg apoi in sarutari de inger pe tample-ti si pe gura, iar dorul mi-e mereu doar soapta si gand nespus... poate la noapte am sa reusesc cumva sa inventez literele cu care sa te rostesc pe de-a-ntregul, chiar daca tu nu m-ai mai auzi... iar prin somn si pe zambet ti-as aseza un vis care sa-ti taca in verde-caprui minunea...
Departe de cuvinte nu-mi mai amintesc nimic... decat ca mi-e prea dor... de dragul tau ideile mi se topesc in albul ochiului si-mi curg apoi in priviri de inger pe tample-ti si pe gene, iar pleoapele-mi bat mereu stinse peste gandul nespus... si poate la noapte am sa reusesc cumva sa-ti inventez minunea cu care sa te visez in culori si-n taceri, departe de lumi si de toate... iar prin somn si pe zambet as invata sa-ti soptesc fara vorbe cat de mult te iubesc...
Departe de cuvinte nu-mi mai amintesc nimic... decat ca mi-e prea dor... de dragul tau ideile mi se topesc in albul ochiului si-mi curg apoi in priviri de inger pe tample-ti si pe gene, iar pleoapele-mi bat mereu stinse peste gandul nespus... si poate la noapte am sa reusesc cumva sa-ti inventez minunea cu care sa te visez in culori si-n taceri, departe de lumi si de toate... iar prin somn si pe zambet as invata sa-ti soptesc fara vorbe cat de mult te iubesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu