11 mai 2009

Starea de oricând.

Esti doar starea aceea de duminica seara... cand gandurile nu vor sa-mi mai alerge prin vreme si cand stiu sa-ti raspund in taceri perfecte la fiecare intrebare pe care ai uitat sa mi-o pui... si da, esti doar starea aceea de infinit in care clipele nu mai vor sa se ingramadeasca pe marginea ceasului si-n sinea mea, iar eu iti stiu pe de rost orice minune...

Esti perfectul simplu si esti de fapt fiecare timp la care Dumnezeu imi conjuga zborul... cu aripile lipite de spatele vreunui inger am invatat sa plutesc printre stele si sateliti, iar cu palmele impreunate tu, doar tu, mi-ai aratat cum sa ma rog corect... si da, esti verbul "a fi" in care te-am gasit atunci cand te-am privit altfel si, mirat de toate, am urlat: sunt!

Esti doar starea aceea de oricand... cand gandurile toate invata sa zboare in rugaciuni, pe spatele vreunui pui de inger, pana la Dumnezeu si cand stiu pe de rost sa-ti raspund in taceri perfecte la fiecare intrebare de-a ta... si da, minune, esti starea aceea de uimire cu care secundele mi se ingramadesc la marginea orei si-n infinit atunci cand, uitat de toate, ti-am soptit: te iubesc !



Niciun comentariu: