Nu ti-am spus niciodata... dar pe obrazul tau imi e mereu un fel de inceput de iarna, cu liniste alba si cu fulgi ce se scutura incetisor din zborul rece al vreunui pui de inger... si pe buza ta de sus imi miroase asa, inainte de culcare, a sarutarea mamei intr-o vara de demult... iar prin parul tau fiecare idee are parfum de ceai, si de lamaie, si de duminica dimineata, si de imbratisari insoptite... sau poate doar parfum de infinit...
Si nu ti-am spus niciodata... dar atunci cand mi te scuturi incetisor din zbor si prin inceputuri de liniste, invat cumva sa curg a rugaciune de pe obrazul lui Dumnezeu pana in rasul vreunui pui de inger... si-n privirea ta mi se pare asa, ca ochiul meu si-ar odihni verdele oricand... iar in sarutul tau fiecare gand are parfum de zambet, si de iubire, si de sambata noaptea, si de minuni insoptite... sau poate doar parfum de infinit...
Si nu ti-am spus niciodata... dar atunci cand mi te scuturi incetisor din zbor si prin inceputuri de liniste, invat cumva sa curg a rugaciune de pe obrazul lui Dumnezeu pana in rasul vreunui pui de inger... si-n privirea ta mi se pare asa, ca ochiul meu si-ar odihni verdele oricand... iar in sarutul tau fiecare gand are parfum de zambet, si de iubire, si de sambata noaptea, si de minuni insoptite... sau poate doar parfum de infinit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu