30 octombrie 2009

Atât de adevărat.

Aproape de miezul noptii mi-e din nou putin mai dor... de tine, de zboruri, de iarna... si aproape de visul in doi sunt din nou prea mirat... de mine, de ingeri, de noi...

Gandul de azi e aproape ciudat... aluneca pe frunte, apoi pe spranceana dreapta si se preface in mare si-n verde infinit prin albul ochiului stang... iar tu il stii pe de rost... l-ai invatat zambind asta-vara si mi l-ai incrustat intr-un sarut aproape perfect pe buza de sus...

Visul de azi e aproape sfant... aluneca pe umar, apoi pe aripa stanga si se ridica in rugaciune si-n timp infinit prin palma dreapta a vreunui Dumnezeu... iar tu il stii pe de rost... l-ai invatat razand asta-toamna si mi l-ai incrustat intr-un sarut aproape firesc pe buza de jos...

Aproape de miezul noptii mi se face un fel de dor... de vise, de ganduri, de ierni... si aproape de zborul in doi sunt din nou prea mirat... de tine, de ingeri, de noi...



Niciun comentariu: