Uneori nu mai stiu nici un cuvant care sa te spuna asa cum esti... nu-mi mai raman nici priviri sa te vada-n minuni, nici taceri care sa te-adoarma soptit si nu-mi mai raman nici macar zambetele care te-ar putea visa-n culori... imi uit ciudat si ingerul cu care te zbor pe tample, imi mor si Dumnezei de amintirea vreunei rugaciuni, imi pierd ideile si fiecare gand de drag si nu mai stiu nimic... decat ca te iubesc nebuneste...
Si cateodata poate nu mai stiu sa te spun cat imi esti de frumoasa... nici sa te privesc cu verde si caprui plin de minuni, poate ca nu mai stiu nici sa-ti soptesc vreun somn usor sau sa-ti zambesc cu drag dintr-un vis color... poate mai uit sa-ti zbor cu pui de inger peste tample sau sa ma rog corect in gandul vreunui Dumnezeu si, ratacind de dor, imi amintesc ca poate nu mai stiu nimic... decat ca te iubesc nebuneste...
Si cateodata poate nu mai stiu sa te spun cat imi esti de frumoasa... nici sa te privesc cu verde si caprui plin de minuni, poate ca nu mai stiu nici sa-ti soptesc vreun somn usor sau sa-ti zambesc cu drag dintr-un vis color... poate mai uit sa-ti zbor cu pui de inger peste tample sau sa ma rog corect in gandul vreunui Dumnezeu si, ratacind de dor, imi amintesc ca poate nu mai stiu nimic... decat ca te iubesc nebuneste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu