Primul sarut.

Nu, nu era vreo dimineata perfecta... si nici vreo seara care sa prevesteasca ceva in vreun mod special... doar tu si aerul usor racoros, o incercare timida de primavara pe sfarsite sau de vara ce vrea sa inceapa mai devreme... nici locul nu era fantastic sau perfect pentru povesti de dragoste... zambetul tau m-a fermecat din nou, verdele privirii tale se amesteca firesc cu cel din ochii mei si nuante de albastru si de gri iti luminau chipul atat de drag... tremurai incetisor iar eu incercam sa te tin de mana... am uitat poate toate vorbele de atunci , oricum subiectele erau doar de forma... imi voi aminti insa mereu doua cuvinte pe pe care mi le-ai spus in soapta, atunci cand luna se incapatana sa ne priveasca printre crengile unui castan ce vroia sa infloreasca... "te iubesc" mi-ai spus... simplu... iar doi ingeri au zambit in noapte... ne-am privit verde si marile s-au amestecat definitiv... apoi te-am sarutat...