Astazi sunt copil... ma joc cu stelele si cu razele lunii... le aranjez pe cerul meu si apoi pictez, cu degetele inmuiate in curcubeu, maidanul nevinovat... iar in ora tarzie imi revad pe rand prietenii de-o viata pe care, ciudat, nu am uitat cum ii cheama... copacii arunca umbre intunecate in jurul nostru, dar nu imi mai e frica de nimic...
Astazi sunt doar copil... nu vreau sa privesc, doar sa joc mii de jocuri... sunt primul la fuga, bat mingea si ma simt pentru o clipa un Pele inaripat, ma las cautat printre vise intr-un "de-a v-ati ascunselea" perfect si ma regasesc atat de natural si simplu in sotronul desenat cu creta alba pe asfaltul din curtea scolii...
Astazi sunt copil... nu mai vreau sa ma trezesc dimineata, iar fizica si chimia imi sunt din nou prea necunoscute... paralelipipede si trunchiuri de con se stramba la mine de pe tabla, iar din ghiozdan verbele conjugate in limba franceza incerca sa ma prinda in capcana unui accent circumflex... dar voi scapa in pauza mare si ma voi aventura in spatele cancelariei la o leapsa si la un lapte gros, cu chiuieli si rasete zgomotoase... apoi am iarasi sport si un pic de dirigentie...
Da, astazi ma simt copil... si nu vreau sa pleci inca de langa mine... mai stai, macar un minut, chiar daca ai tai te cheama deja acasa... hai sa ne strecuram din nou in scara blocului si sa ma inveti sa te sarut si sa te strang in brate... iar eu o sa te invat sa fii printesa... da, hai sa iti recit din ce am scris azi-noapte si sa recunosc ca te-am privit de pe trotuarul de vis-a-vis cum inchideai fereastra camerei tale, aseara, la ora 9 fix...
Imi rasuna in minte muzici pe care nu le-am mai intalnit, aud glasurile colegilor de joaca si aud vocea mamei spunandu-mi o poveste... il vad pe tata zambind si vreau sa opresc tot timpul din univers in acea secunda ingereasca... e clipa plina de minuni in care stiu, sunt constient de fiecare dorinta si de fiecare speranta inaripata, e clipa in care primaverile se opresc mereu in ochii mei verzi, cand lumea e construita din ciocolata si cand invart pe degetul mic pamantul si galaxiile... si totul e magic si atat de firesc... pentru ca astazi sunt din nou copil...
Astazi sunt doar copil... nu vreau sa privesc, doar sa joc mii de jocuri... sunt primul la fuga, bat mingea si ma simt pentru o clipa un Pele inaripat, ma las cautat printre vise intr-un "de-a v-ati ascunselea" perfect si ma regasesc atat de natural si simplu in sotronul desenat cu creta alba pe asfaltul din curtea scolii...
Astazi sunt copil... nu mai vreau sa ma trezesc dimineata, iar fizica si chimia imi sunt din nou prea necunoscute... paralelipipede si trunchiuri de con se stramba la mine de pe tabla, iar din ghiozdan verbele conjugate in limba franceza incerca sa ma prinda in capcana unui accent circumflex... dar voi scapa in pauza mare si ma voi aventura in spatele cancelariei la o leapsa si la un lapte gros, cu chiuieli si rasete zgomotoase... apoi am iarasi sport si un pic de dirigentie...
Da, astazi ma simt copil... si nu vreau sa pleci inca de langa mine... mai stai, macar un minut, chiar daca ai tai te cheama deja acasa... hai sa ne strecuram din nou in scara blocului si sa ma inveti sa te sarut si sa te strang in brate... iar eu o sa te invat sa fii printesa... da, hai sa iti recit din ce am scris azi-noapte si sa recunosc ca te-am privit de pe trotuarul de vis-a-vis cum inchideai fereastra camerei tale, aseara, la ora 9 fix...
Imi rasuna in minte muzici pe care nu le-am mai intalnit, aud glasurile colegilor de joaca si aud vocea mamei spunandu-mi o poveste... il vad pe tata zambind si vreau sa opresc tot timpul din univers in acea secunda ingereasca... e clipa plina de minuni in care stiu, sunt constient de fiecare dorinta si de fiecare speranta inaripata, e clipa in care primaverile se opresc mereu in ochii mei verzi, cand lumea e construita din ciocolata si cand invart pe degetul mic pamantul si galaxiile... si totul e magic si atat de firesc... pentru ca astazi sunt din nou copil...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu