E dimineata... iarasi bate vantul si te duce cu gandul, curios, tot la iarna ce a trecut... Si-n 41 e la fel de aglomerat ca in oricare zi... miros amestecat de parfumuri si gandurile care se lovesc de geamuri si zboara apoi impleticindu-se pana in fata la vatman...
Iar ea e iarasi acolo... si-a schimbat coafura si pariez ca a schimbat si samponul... tine in mana dreapta, la piept telefonul mobil, iar in privirea verde doua lacrimi se invita reciproc la o plimbare sarata pe obrazul ei... si ar vrea cu disperare sa sune...
Ma vede... sau vede prin mine... incerc sa ii zambesc cum faceam si-n alte dati... dar gandul ei tacut si singur alearga de nebun printre picioarele mele, apoi se inalta si se loveste de gandul meu... poate ca acum un cuvant de-al meu ar insemna ceva... sau poate, daca as fi cunoscut-o, i-as fi trimis un mesaj...
41... ultimul minut, ultima statie... mereu pare ca timpul se dilata... iar semaforul pare ca va dura o vesnicie... o mai privesc o data... cu mana stanga isi aseaza o suvita de par... o lacrima ii deseneaza o linie sarata si ii uneste ochiul verde cu coltul gurii... usile se deschid si-n cel mai simplu final ma vede si-mi zambeste trist...
Da, e dimineata... sau e doar seara tarzie... parfumurile se amesteca si gandurile zboara si se impiedica de vantul rece... poate ca un cuvant ar mai putea acum sa insemne ceva... primaverile se lovesc cu zgomot de geamul mintii, iar ea, tu, eu strangem cu putere la piept telefonul mobil... pe buze se simte gustul sarat al ultimelor lacrimi... poate suna...
Iar ea e iarasi acolo... si-a schimbat coafura si pariez ca a schimbat si samponul... tine in mana dreapta, la piept telefonul mobil, iar in privirea verde doua lacrimi se invita reciproc la o plimbare sarata pe obrazul ei... si ar vrea cu disperare sa sune...
Ma vede... sau vede prin mine... incerc sa ii zambesc cum faceam si-n alte dati... dar gandul ei tacut si singur alearga de nebun printre picioarele mele, apoi se inalta si se loveste de gandul meu... poate ca acum un cuvant de-al meu ar insemna ceva... sau poate, daca as fi cunoscut-o, i-as fi trimis un mesaj...
41... ultimul minut, ultima statie... mereu pare ca timpul se dilata... iar semaforul pare ca va dura o vesnicie... o mai privesc o data... cu mana stanga isi aseaza o suvita de par... o lacrima ii deseneaza o linie sarata si ii uneste ochiul verde cu coltul gurii... usile se deschid si-n cel mai simplu final ma vede si-mi zambeste trist...
Da, e dimineata... sau e doar seara tarzie... parfumurile se amesteca si gandurile zboara si se impiedica de vantul rece... poate ca un cuvant ar mai putea acum sa insemne ceva... primaverile se lovesc cu zgomot de geamul mintii, iar ea, tu, eu strangem cu putere la piept telefonul mobil... pe buze se simte gustul sarat al ultimelor lacrimi... poate suna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu