Vreodata am sa ma intorc si am sa reinvat sa ma indragostesc de tine... dar acum lasa-ma te rog sa plec, sa fug de mine... credeam ca mi-e dor de zambet si de zbor... de fapt imi e urat sa stau singur si sa cad mereu... pentru o clipa simtisem ca mi-e devreme in suflet si in ganduri, dar am gresit... de fapt e mereu prea tarziu, cumplit de tarziu... iar timpul ma doare mereu si-mi curge istovit din aripile ce sangereaza violet...Lasa-ma sa nu imi mai pese de dimineti si de primaveri parfumate, pline de verdele privirii tale si de ghiocei albi... vreau doar toamne ploioase... ah, ploaia e prietena mea... doar ea imi stie fiecare tristete si doar ea imi spala lacrimile cand mi-e dor... vreau sa fie seara mereu si vreau ca somnul sa nu mai aiba vise... si-am sa alerg printre rugaciuni lipsite de speranta si am sa ma catar pe munti de piatra departe de lume si de tine...
Si am sa mor in vreo idee simpla sau in momentul inaltator si genial al unui zbor de inger... imi e totuna si imi voi fi mie perfect egal, ma voi lupta cu vantul si voi pierde... oricum nu imi mai pasa... acum o sa plec, iubito, nu te deranja sa ma conduci... si te rog, nu incerca sa ma opresti cand vreau sa fug de mine... candva am sa ma intorc si am sa invat sa ma indragostesc din nou de tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu