02 martie 2008

Ma prefac in ploi.

Demult te-ai uitat la mine, asa cum stiai tu mereu sa o faci, iar in privirea ta am citit acea intrebare muta: "De ce?"... Nu am stiut atunci sa raspund sau mi-a fost prea frica sa o fac... Dar acum iti voi spune de ce...

Pentru ca in ochii tai marea si-a regasit cel mai firesc verde, iar mie imi place sa vad un rasarit de soare oglindit in ei...

Pentru ca zambetul tau ma poate face sa cred in minuni si pentru ca o soapta de-a ta ma poate face sa visez mereu magic...

Pentru ca imi place sa fiu langa tine si pentru ca daca nu as mai putea sa o fac, m-as preface in ploi si in zapada multa doar sa te pot atinge...

Pentru ca daca nu te-as fi gasit atunci, ar fi trebuit sa te inventez sau sa mor devreme ca sa ma pot naste din nou in alt timp...

Demult te-ai uitat la mine, asa cum stiai tu mereu sa o faci, iar in privirea mea ai cautat acel raspuns mut... Astazi am uitat intrebarea ta sau mi-e doar prea frica sa mi-o amintesc... Dar ti-am spus totusi de ce...


Niciun comentariu: