Jumatate de luna verde isi arunca razele prin geamul spart... tacerea adanca se crapa in cateva locuri si scoate la iveala ticaitul monoton al ceasului de pe noptiera... In noaptea asta aripile ingerului s-au desfacut intr-un zbor imperfect... caderea pare din nou fireasca, iar Dumnezeu nu vrea sa vada cum in Paradis imi moare ultimul vis...Lumea o desenez din linii frante, iar cercul are mii de colturi... rotile universului se invart in zig-zag si pe un curcubeu gri coboara din Rai o rugaciune... In noaptea asta somnul este rosu aprins... podeaua scartaie sub pasul tau alb si in vaza moare ultimul trandafir...
Gandurile mi se pierd in parul tau si vantul ti le adie si ti le risipeste prin vene... timpul ti se scurge usor din trup, iar sufletul pulseaza in ritmul iubirii care doare... In noaptea asta pamantul nu mai rotund si lumea toata e patrata... lacrimile violet cad cu zgomot pe umarul drept si in minte moare ciudat ultima intrebare...
Jumatate de luna verde isi arunca visele prin geamul spart... pe un curcubeu gri coboara din Rai un inger fara aripi, iar timpul se scurge pe podea din ceasul de pe noptiera... In noaptea asta gandurile se vor opri in tacere sa admire trandafirul albastru... in trupul tau iubirea doare imperfect, iar pe buze iti moare firesc ultimul zambet...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu