29 martie 2008

Chiar daca...

Gandul imi creste intortocheat pana la cer si se opreste obosit pe un nor alb... de acolo lumea imi pare tacuta... iar zambetul tau imi pare perfect...

Si de dincolo de vise inima imi bate mai corect, sufletul mi se deschide mai usor... iar tu esti mereu acolo, gata sa imi mangai fiecare respiratie...

Din trupul tau se revarsa catre mine oceane de lumina... iar in ochii tai rasar mereu mii de stele... as vrea sa fiu cerul tau...

Cuvintele nu mai au nici un sens cand uiti sa zambesti... te-as lua in gandul meu si te-as purta aiurea... vrei sa fii norul meu?

Un vis intortocheat isi cauta tarziu culcus pentru la noapte... il gasesti si ti-l topesti firesc pe buze... iar privirea ta imi este perfecta...


Niciun comentariu: