Aproape...

Aproape ca imi ploua prin somn cu ganduri de la tine... si-n jurul meu simt ca aproape te-am pierdut... as vrea sa stiu sa te adun din colturi de cer si sa mai conteze... sau macar pe aproape...

Maine mi se pare ca e prea aproape si ma sufoca cu asteptari parfumate de primaveri... din trup mi se scurg secundele in care stiam sa zbor, iar dintr-un ceas imens, universul imi spune ca e aproape tarziu...

Ingerul isi culca tampla pe umarul meu si aproape ca ii aud bataile inimii... si-n visul lui curat imi zambeste cu flori de cais... uneori as vrea sa stiu sa zbor mai aproape de paradisul din privirea ta...

Din jocuri de copii imi construiesc un colt de cer cu nori pufosi... si-n jurul meu aproape ca ploua cu ganduri de la tine... ah, as vrea atat de mult sa mai conteze... as vrea doar sa imi fii aici... sau macar pe aproape...

O noua zi.

Si la noapte o sa plec... oricum nu mai conteaza... si oricum nu mai stiu unde sunt... iar tu imi esti atat de departe incat mi-e frig... mi-e ger ca-ntr-o iarna polara...

La noapte o sa plec... oricum nu iti mai pot auzi glasul... si oricum nu am stiut niciodata sa ascult povestea ta... iar visul meu ma raneste... ma doare cumplit sa mai adorm...

Mi-e dor de zboruri... dar oricum nu mai am cer... si oricum aripile nu se mai deschid demult... iar zambetul tau imi taie orice avant... la noapte o sa plec...

Chiar daca...

Gandul imi creste intortocheat pana la cer si se opreste obosit pe un nor alb... de acolo lumea imi pare tacuta... iar zambetul tau imi pare perfect...

Si de dincolo de vise inima imi bate mai corect, sufletul mi se deschide mai usor... iar tu esti mereu acolo, gata sa imi mangai fiecare respiratie...

Din trupul tau se revarsa catre mine oceane de lumina... iar in ochii tai rasar mereu mii de stele... as vrea sa fiu cerul tau...

Cuvintele nu mai au nici un sens cand uiti sa zambesti... te-as lua in gandul meu si te-as purta aiurea... vrei sa fii norul meu?

Un vis intortocheat isi cauta tarziu culcus pentru la noapte... il gasesti si ti-l topesti firesc pe buze... iar privirea ta imi este perfecta...

Noapte buna !

Noaptea imi acopera privirea cu intunericul instelat... Dumnezeu isi impreuneaza mainile intr-o rugaciune absoluta, iar ingeri isi incep calatoria printre vise...

Cobori tacuta in somnul meu, iar tacerea ta imi spune o poveste cu printi si printese din trecut... gandurile noastre se ingemaneaza intr-un zambet perfect, iar sufletul meu isi face din aripile tale un culcus pentru mai tarziu...

Si-as vrea sa nu mai pleci nicicand, as vrea sa imi ramai definitiv... sa coloram in rosu si violet un infinit si apoi sa ni-l imaginam in alb si negru intr-o dis-de-dimineata dintr-o primavara oarecare...

Iubirea toata o simt cum imi inveleste fiecare respiratie... ochii tai isi amesteca verdele absolut cu visele mele, iar rugaciunea mea urca printre ingeri catre Dumnezeu...

It's raining.

Drumul meu spre casa trece prin Paradis... iar astazi a fost furtuna... vantul mi-a ravasit fiecare gand si mi-a urcat in vartejuri, pana la cer, toate amintirile cu tine...

Simt gustul prafului, iar particulele lui imi zgarie retina si ma fac sa inchid ochii... ah, de-ar veni si ploaia... doar vocea ta imi mangaie frumos ideile... si mi-e atat de greu sa mai merg...

Drumul meu spre casa trece printre amintiri... iar astazi in gandul meu a fost furtuna... seara imi aduce in vartejuri vocea ta si imi mangaie frumos ideile, iar ploaia ma face sa inchid ochi... ah, de-ai veni si tu...

More than words.

Dincolo de toate cuvintele mele, dincolo de orice vorba pe care ai uitat sa mi-o spui ramane doar singuratatea mea... si frigul pe care l-am simtit atunci cand nu ai mai vrut sa vii, raman promisiunile pe care ni le-am facut si privirile pline de speranta, zambetul tau perfect si marea din ochii tai prea frumosi cand te tineam in brate... ramane si sarutul tau, buzele tale fierbinti si sanii moi, ramane bataia inimii tale pe care am simtit-o la miezul noptii, parfumul celor mai rosii trandafiri si mirosul meu pe pielea ta... ramane dorul prea mare si tacerea care imi sfasie fiecare gand, raman clipele care imi lovesc tampla si imi ranesc sufletul, secundele in care iti lipsesc cumplit, raman amintiri prea frumoase in care mana ta stia sa ma atinga atat de usor, poze cu tine care ma fac uneori sa plang si glasul tau, mereu drag, mereu bland care ma face sa rad si sa ma linistesc... dincolo de toate cuvintele mele, dincolo de fiecare vorba pe care ai uitat sa mi-o spui ramane doar iubirea mea... si tu...

Departe...

In unele zile, exact ca astazi, ma simt doar prea singur... si imi lipsesti prea mult... Pentru ca nu mai pot nici macar sa mi te imaginez corect dintre mii de inchipuiri in alb si negru, nu iti mai aud nici glasul, nici rasul si pentru ca nu mai am puterea sa iti zbor tacut prin gand si printre idei...

Si as vrea atat de mult sa imi cobori in vis si sa imi desfaci aripile obosite... tu esti mereu in Paradis, iar eu am uitat demult drumul... Poate ca as stii sa te opresc langa mine pentru o clipa, sa te privesc in culori, sa te ascult cum imi vorbesti in soapta si poate ca as stii din nou sa iti spun cat de mult te iubesc...

Zambete in culori si cantecul ingerilor.

Poate ca zambetul tau s-a nascut dintr-un vis colorat si privirea ta e un colt primavaratic de Paradis... iar gura ta e a opta minune...

Imi place glasul tau... in el se amesteca tipatul pescarusilor si zgomotul valurilor verzi... iar Dumnezeu a picurat in el un strop din bucuria si din cantecul ingerilor...

Atingerea ta e pretioasa... pe umarul tau, un sculptor a inflorit din marmura alba un crin perfect... iar gandul tau ma linisteste mereu...

Demult te-am gasit intr-o poveste... acum doar ti-o spun in soapta inainte sa adormi... iar pe fruntea ta un inger deseneaza cu zambete colorate a opta minune...

Astazi sunt altfel...

Astazi sunt copil... ma joc cu stelele si cu razele lunii... le aranjez pe cerul meu si apoi pictez, cu degetele inmuiate in curcubeu, maidanul nevinovat... iar in ora tarzie imi revad pe rand prietenii de-o viata pe care, ciudat, nu am uitat cum ii cheama... copacii arunca umbre intunecate in jurul nostru, dar nu imi mai e frica de nimic...

Astazi sunt doar copil... nu vreau sa privesc, doar sa joc mii de jocuri... sunt primul la fuga, bat mingea si ma simt pentru o clipa un Pele inaripat, ma las cautat printre vise intr-un "de-a v-ati ascunselea" perfect si ma regasesc atat de natural si simplu in sotronul desenat cu creta alba pe asfaltul din curtea scolii...

Astazi sunt copil... nu mai vreau sa ma trezesc dimineata, iar fizica si chimia imi sunt din nou prea necunoscute... paralelipipede si trunchiuri de con se stramba la mine de pe tabla, iar din ghiozdan verbele conjugate in limba franceza incerca sa ma prinda in capcana unui accent circumflex... dar voi scapa in pauza mare si ma voi aventura in spatele cancelariei la o leapsa si la un lapte gros, cu chiuieli si rasete zgomotoase... apoi am iarasi sport si un pic de dirigentie...

Da, astazi ma simt copil... si nu vreau sa pleci inca de langa mine... mai stai, macar un minut, chiar daca ai tai te cheama deja acasa... hai sa ne strecuram din nou in scara blocului si sa ma inveti sa te sarut si sa te strang in brate... iar eu o sa te invat sa fii printesa... da, hai sa iti recit din ce am scris azi-noapte si sa recunosc ca te-am privit de pe trotuarul de vis-a-vis cum inchideai fereastra camerei tale, aseara, la ora 9 fix...

Imi rasuna in minte muzici pe care nu le-am mai intalnit, aud glasurile colegilor de joaca si aud vocea mamei spunandu-mi o poveste... il vad pe tata zambind si vreau sa opresc tot timpul din univers in acea secunda ingereasca... e clipa plina de minuni in care stiu, sunt constient de fiecare dorinta si de fiecare speranta inaripata, e clipa in care primaverile se opresc mereu in ochii mei verzi, cand lumea e construita din ciocolata si cand invart pe degetul mic pamantul si galaxiile... si totul e magic si atat de firesc... pentru ca astazi sunt din nou copil...

Au inflorit caisii...

Ai vazut, iubito? Au inflorit caisii... Iar primavara adie parfumata intr-un vanticel rece si cu nuante de roz...

Seara gandurile alearga mai repede spre visul cu noi... iar din glasul meu se naste pe buzele tale un zambet...

Pasii tai se aud ciudat pe trotuarul tacut... si dintr-un nor incep sa planga incetisor cativa ingeri...

Cerul deseneaza o lacrima pe obrazul tau si din intuneric se deschide fereastra catre infinit...

Un vanticel rece iti mangaie zambetul parfumat... In visul tau privesti in nuante de roz la primavara din tacerea mea... Ai vazut, iubito? Au inflorit caisii...

Pentru totdeauna.

Te astept... nu stiu unde, doar te astept... mi-e tarziu si as vrea atat de mult sa ploua... haide, vino, vreau sa fiu din nou eu, sa fiu din nou inger alb si sa ma joc zambind cu stelele din privirea ta... mi-e dor sa zbor, asa ca adu-ti aripile si sa ai la tine si gandul acela parfumat cu care sa reinventam carari prin Paradis...

E inca devreme pentru noi... o sa ploua cu lacrimi si cu stele, dar am sa fac drum printre nori pana la Dumnezeu, o sa ma joc cu zambetul tau si o sa reinvat sa zbor alb si parfumat printre gandurile tale... te astept... nu stiu unde, doar te astept... haide, vino... dar pentru totdeauna...

Primul sarut.

Nu, nu era vreo dimineata perfecta... si nici vreo seara care sa prevesteasca ceva in vreun mod special... doar tu si aerul usor racoros, o incercare timida de primavara pe sfarsite sau de vara ce vrea sa inceapa mai devreme... nici locul nu era fantastic sau perfect pentru povesti de dragoste... zambetul tau m-a fermecat din nou, verdele privirii tale se amesteca firesc cu cel din ochii mei si nuante de albastru si de gri iti luminau chipul atat de drag... tremurai incetisor iar eu incercam sa te tin de mana... am uitat poate toate vorbele de atunci , oricum subiectele erau doar de forma... imi voi aminti insa mereu doua cuvinte pe pe care mi le-ai spus in soapta, atunci cand luna se incapatana sa ne priveasca printre crengile unui castan ce vroia sa infloreasca... "te iubesc" mi-ai spus... simplu... iar doi ingeri au zambit in noapte... ne-am privit verde si marile s-au amestecat definitiv... apoi te-am sarutat...

Am sa ma intorc candva...

Vreodata am sa ma intorc si am sa reinvat sa ma indragostesc de tine... dar acum lasa-ma te rog sa plec, sa fug de mine... credeam ca mi-e dor de zambet si de zbor... de fapt imi e urat sa stau singur si sa cad mereu... pentru o clipa simtisem ca mi-e devreme in suflet si in ganduri, dar am gresit... de fapt e mereu prea tarziu, cumplit de tarziu... iar timpul ma doare mereu si-mi curge istovit din aripile ce sangereaza violet...

Lasa-ma sa nu imi mai pese de dimineti si de primaveri parfumate, pline de verdele privirii tale si de ghiocei albi... vreau doar toamne ploioase... ah, ploaia e prietena mea... doar ea imi stie fiecare tristete si doar ea imi spala lacrimile cand mi-e dor... vreau sa fie seara mereu si vreau ca somnul sa nu mai aiba vise... si-am sa alerg printre rugaciuni lipsite de speranta si am sa ma catar pe munti de piatra departe de lume si de tine...

Si am sa mor in vreo idee simpla sau in momentul inaltator si genial al unui zbor de inger... imi e totuna si imi voi fi mie perfect egal, ma voi lupta cu vantul si voi pierde... oricum nu imi mai pasa... acum o sa plec, iubito, nu te deranja sa ma conduci... si te rog, nu incerca sa ma opresti cand vreau sa fug de mine... candva am sa ma intorc si am sa invat sa ma indragostesc din nou de tine...

Poti sa iei tot...

Astazi poti sa imi iei tot... oricum nu as mai stii ce sa fac cu toate de unul singur... Da, azi poti sa imi iei rasul de copil, poti sa imi iei diminetile si sa le transformi in secunde, poti sa iei si serile in care am invatat sa cred in minuni mici, ia-mi ultimul vis cu tine, ia-mi rasaritul si ia-mi verdele din privire... poti sa imi iei umarul pe care ai plans de atatea ori, poti sa imi iei linistea toata si sa imi lasi doar zbuciumul si zbaterea tarzie... astazi oricum nu ar mai conta... hai, iubito, ia-mi si stelele si luna, poti sa imi iei si cerul si sa il impachetezi frumos in hartie lucioasa, ia-mi cana de cafea si ceaiul de musetel, poti sa imi iei si cartea de pe noptiera, ia-mi soarele din fiecare zi si arunca-l in vreun intuneric absolut, ia-mi ingerii si orice rugaciune, ia-mi credinta si ia-mi-L pe Dumnezeu, poti sa imi iei speranta, disperarea, durerea, ia-mi muzica si fiecare cuvant pe care il rostesc... si sa mai iei si curcubeul pe care ti-am aratat de-atatea ori cum sa te inalti, ia-mi lacrimile prea sarate, poti sa imi iei sarutul fierbinte si imbratisarea din miez de noapte, ia-mi perna si patul, acum somnul nu mai are vreun rost... ia-mi sunetul de vioara si pianul la care ti-am cantat colinde, ia-mi primavara toata, poti sa imi iei florile din ghiveci, poti sa imi iei gandurile toate, smulge-mi sufletul din mine si ia-l... inima oricum e la tine... ia-mi imaginea ta, ia-mi mai-ul in care am invatat sa te iubesc si ia-mi orice luna din calendar, poti sa imi iei trandafirii din gradina si ciresii infloriti, ia-mi timpul din ceas si sangele ce-mi curge prin fiecare artera, poti sa imi iei scrisul in care te-am pictat atat de colorat, ia-mi emotia care ma face sa plutesc si mirarea care ma tine pe loc, ia-mi amintirile si pozele din album, ia-mi primul "te iubesc"... hai, ingere, ia-mi bunatatea si aerul tare din zori, ia-mi mersul linistit si transforma-l in fuga, ia-mi chipul si ascunde-l printre comete, chiar nu ma va mai gasi nimeni... poti sa imi iei ziua de sambata, poti sa imi iei dragostea prea nebuna, ia-mi pe rand fiecare nuanta de albastru si mov, ia-mi orice-urile si soaptele din serile de vara, ia-mi adierea din par, ia-mi ultima sarutare si ia-mi iadul in care ma zbat, poti sa imi iei fereastra pe care nu am invatat niciodata sa privesc asa cum trebuie, ia-mi uitarea si ia-mi dorintele, sarbatorile si clipele de agonie, ia-mi iernile albe, poti sa imi iei ninsoarea curata si jocurile copilariei, ia-mi visele si ploile reci... Cred ca oricum nu as fi stiut ce sa fac cu ele de unul singur... asa ca astazi, iubito, poti sa imi iei tot... chiar si acest vals...

Ganduri inverse...

Jumatate de luna verde isi arunca razele prin geamul spart... tacerea adanca se crapa in cateva locuri si scoate la iveala ticaitul monoton al ceasului de pe noptiera... In noaptea asta aripile ingerului s-au desfacut intr-un zbor imperfect... caderea pare din nou fireasca, iar Dumnezeu nu vrea sa vada cum in Paradis imi moare ultimul vis...

Lumea o desenez din linii frante, iar cercul are mii de colturi... rotile universului se invart in zig-zag si pe un curcubeu gri coboara din Rai o rugaciune... In noaptea asta somnul este rosu aprins... podeaua scartaie sub pasul tau alb si in vaza moare ultimul trandafir...

Gandurile mi se pierd in parul tau si vantul ti le adie si ti le risipeste prin vene... timpul ti se scurge usor din trup, iar sufletul pulseaza in ritmul iubirii care doare... In noaptea asta pamantul nu mai rotund si lumea toata e patrata... lacrimile violet cad cu zgomot pe umarul drept si in minte moare ciudat ultima intrebare...

Jumatate de luna verde isi arunca visele prin geamul spart... pe un curcubeu gri coboara din Rai un inger fara aripi, iar timpul se scurge pe podea din ceasul de pe noptiera... In noaptea asta gandurile se vor opri in tacere sa admire trandafirul albastru... in trupul tau iubirea doare imperfect, iar pe buze iti moare firesc ultimul zambet...

Tu.

In ochii tai, sunt o privire,
Pe gura mea, tu esti un zambet,
In mintea ta, sunt o idee
Si esti doar tu la mine-n suflet.

De noapte buna...

Noaptea gandurile mele urca pana la cer si se prefac in ingeri... as vrea sa iau o raza din luna si sa ti-o asez cuminte pe frunte atunci cand dormi... iar visul tau ar fi putin mai luminos...

In primavara, zambetul tau e mai frumos, iar parul tau e mai deschis la culoare... in privirile tale rasar mereu mii de sori si se nasc mii de universuri... iar lumea mea moare cate putin atunci cand plangi...

Mi-e dor de tine, mi-e mereu prea tarziu, iar timpul nu-mi mai curge prin trup atunci cand mi-esti departe... as vrea sa te pictez in culorile curcubeului... si apoi sa alunecam usor printre iubiri...

Da, noaptea gandurile mele urca pana la Dumnezeu si se prefac in infinituri... as vrea sa iau un vis si sa ti-l asez cuminte pe frunte atunci cand dormi... iar somnul tau ar fi putin mai linistit...


Andre Rieu, cu putina magie si un inger...

Intrebari.

De ce trebuie sa am trezesc in fiecare dimineata si sa fac ceva ce nu imi place absolut deloc ?

Imi puteti prezenta biletul sau abonamentul dumneavoastra ?

Hei, cine raspunde astazi la mailuri ?

Vai, sunt superbi! Aveti cumva acelasi model, dar pe negru ?

De ce sunt inca aici ? Chiar nu pot face nimic sa ma smulg din coltul meu de iad si sa zbor din nou ?

Din ce naiba e facuta dragostea ? Oare are gust de bere ? La draught sau la sticla ?

Oare cati pui intra intr-un Chicken Premiere ?

Stii ca imi vei lipsi enorm ? Dar tie ? Tie iti e dor de mine ?

De cate vise am nevoie pentru a invata sa zambesc in culori ?

Poate suna...

E dimineata... iarasi bate vantul si te duce cu gandul, curios, tot la iarna ce a trecut... Si-n 41 e la fel de aglomerat ca in oricare zi... miros amestecat de parfumuri si gandurile care se lovesc de geamuri si zboara apoi impleticindu-se pana in fata la vatman...

Iar ea e iarasi acolo... si-a schimbat coafura si pariez ca a schimbat si samponul... tine in mana dreapta, la piept telefonul mobil, iar in privirea verde doua lacrimi se invita reciproc la o plimbare sarata pe obrazul ei... si ar vrea cu disperare sa sune...

Ma vede... sau vede prin mine... incerc sa ii zambesc cum faceam si-n alte dati... dar gandul ei tacut si singur alearga de nebun printre picioarele mele, apoi se inalta si se loveste de gandul meu... poate ca acum un cuvant de-al meu ar insemna ceva... sau poate, daca as fi cunoscut-o, i-as fi trimis un mesaj...

41... ultimul minut, ultima statie... mereu pare ca timpul se dilata... iar semaforul pare ca va dura o vesnicie... o mai privesc o data... cu mana stanga isi aseaza o suvita de par... o lacrima ii deseneaza o linie sarata si ii uneste ochiul verde cu coltul gurii... usile se deschid si-n cel mai simplu final ma vede si-mi zambeste trist...

Da, e dimineata... sau e doar seara tarzie... parfumurile se amesteca si gandurile zboara si se impiedica de vantul rece... poate ca un cuvant ar mai putea acum sa insemne ceva... primaverile se lovesc cu zgomot de geamul mintii, iar ea, tu, eu strangem cu putere la piept telefonul mobil... pe buze se simte gustul sarat al ultimelor lacrimi... poate suna...

I'm always there with you.

Candva totul in jurul tau va incepe sa se prabuseasca cu zgomot si tot ce stiai atat de bine iti va deveni strain... insa iti promit ca eu voi fi tot acolo si te voi ajuta sa nu te pierzi...

Daca vei uita sa zambesti, imi voi imagina un colt de rai si din toate lacrimile mele, voi inventa doar pentru tine un ras curat si dulce... si nu iti voi vorbi, doar am sa tac ingereste...

Cand plansul iti va zdruncina fiecare speranta si cand trupul tau va tremura printre suspine, te voi lasa sa iti culci fruntea pe umarul meu si voi plange impreuna cu tine...

Poate ca nu vei mai stii cum sa te ridici si nu vei mai putea crede in zborul perfect, dar eu iti voi intinde mereu o mana si voi invata sa te strang in brate cand in suflet ti se vor starni furtuni...

Cateodata lumea pe care o stii atat de bine se va prabusi cu zgomot si totul in jur va deveni atat de strain... insa iti promit, iti jur ca eu voi fi tot acolo si te voi ajuta sa iti amintesti de noi...

Cand ma gandesc la tine...

Curios cum ora 2 noaptea mi se pare uneori atat de fireasca pentru o cafea ce nu mai e demult calda sau pentru o plimbare prin parc, curios cum noaptea mi se pare atat de normala pentru o amintire cu tine...

Si doamne, cat de fireasca ar fi imbratisarea ta cand totul in jur nu mai are vreun rost... poate langa tine as stii ca ora 2 noaptea e perfecta pentru un vis in doi, poate as invata ca ploaia are din nou un sens... si cafeaua ar fi iarasi fierbinte...

Am nevoie de tine!

Am nevoie de tine! Chiar nu vezi cum lumea mea se prabuseste si cum paradisul mi se sufoca in fumuri groase si in ceturi gri? Chiar nu vezi cum in fiecare zi imi moare cate un vis si cum in fiecare privire mi se stinge usor lumina?

Imi chem ingerii sa ma ridice... Ii simt in jurul meu, dar nu ii mai pot vedea... sau nu mai stiu cum sa o fac... Imi pare ca sunt intins pe pamant de o vesnicie... praful nu a reusit sa imi murdareasca aripile... dar mi-am uitat zborul alb si rasul zgomotos...

Iar eu te vreau pe tine... De ce nu esti aici? Ma rog absent la cer sa imi deschida un drum printre nori, ma rog la stele sa imi arati drumul meu printre galaxii... Un fulger imi dezmembreaza universul... si-n mijlocul furtunii, eu te vreau doar pe tine...

As vrea sa vezi cum paradisul imi omoara fiecare inger din suflet si cum in fumul greu si gri mi se frange fiecare respiratie. As vrea sa aud un zgomot, dar simt doar tacerea ta cum imi sfasie aripile. Ah, tu chiar nu vezi cum lumea mea se prabuseste si cum in fiecare privire mi se stinge usor cate un vis? Am nevoie de tine!

Ma prefac in ploi.

Demult te-ai uitat la mine, asa cum stiai tu mereu sa o faci, iar in privirea ta am citit acea intrebare muta: "De ce?"... Nu am stiut atunci sa raspund sau mi-a fost prea frica sa o fac... Dar acum iti voi spune de ce...

Pentru ca in ochii tai marea si-a regasit cel mai firesc verde, iar mie imi place sa vad un rasarit de soare oglindit in ei...

Pentru ca zambetul tau ma poate face sa cred in minuni si pentru ca o soapta de-a ta ma poate face sa visez mereu magic...

Pentru ca imi place sa fiu langa tine si pentru ca daca nu as mai putea sa o fac, m-as preface in ploi si in zapada multa doar sa te pot atinge...

Pentru ca daca nu te-as fi gasit atunci, ar fi trebuit sa te inventez sau sa mor devreme ca sa ma pot naste din nou in alt timp...

Demult te-ai uitat la mine, asa cum stiai tu mereu sa o faci, iar in privirea mea ai cautat acel raspuns mut... Astazi am uitat intrebarea ta sau mi-e doar prea frica sa mi-o amintesc... Dar ti-am spus totusi de ce...

Despre caderi...

Azi am cazut din nou... ajunsesem prea sus in zborul meu si am uitat ca nu poti sa treci de albastrul cerului... desi mi-am dorit atat de tare sa plutesc... si am cazut cum cade un inger atunci cand paradisul i se rastoarna fara nici un rost si dincolo de orice logica...

Si am cazut rau... ajunsesem prea departe si am uitat ca drumul se termina imediat dupa ce faci dreapta pe ultima strada pustie... ah, imi doream sa nu fie ultima... si am cazut cum cade un copil atunci cand pasii nesiguri i se lovesc de o piatra sau de primul damb ascutit...

Azi am cazut definitiv... ajunsesem prea aproape de Dumnezeu si am uitat ca nu poti crede mereu in minuni... desi speram sa se inventeze o minune si pentru mine... si am cazut cum cade un vis de pe pleoapa noptii atunci cand somnul se sfarseste abrupt in zorii oricarei zile...