Usi inchise, geamuri sparte si trenuri...

un inger deschide usa catre cer si lumini pline de zambete mi se sparg in privire...

am stiut sa te pierd intotdeauna printre stele si sa te gasesc mereu in ganduri fara ecou...

departe se aude zgomot de usi trantite , semn ca un tren a plecat din statie...

niciodata un sarut nu m-a durut asa de tare...

din privirea ta, ingerii incep sa picure lacrimi de stele pe obrazul noptii...

as vrea sa pot sa transform tot frigul intr-un zambet si sa il asez cuminte pe gura ta fierbinte...

un tren isi tace uitarea intr-o gara, iar doi calatori prea obositi povestesc in alb si negru intamplari din trecut...

deasupra ta , un inger a aprins un curcubeu pe care rugaciunea mea urca catre Dumnezeu...

atunci cand mi-am adus aminte sa sper, mi-ai aratat ca poti face mereu o minune din geamuri sparte si din cioburi de iubire...

niciodata absenta ta nu a fost atat de prezenta...

departe, intr-un vis pierdut, un copil a trantit usa catre uitare, iar gandul tau invers se transforma in sarut si se topeste firesc pe buzele mele...

geana noptii se inchide peste ochii de stele, iar un tren intarziat isi aminteste sa se opreasca intr-o statie...