Stie ca uneori singuratatea din jur ii va apasa atat de tare pe umeri si ii va strivi mereu ultima urma de incredere pe care o mai are... si totusi zambeste...
A invatat ca nu poti avea totul pentru totdeauna... si a invatat ca uneori nu poti avea nimic...
Cand a crezut in altii, a cazut intotdeauna prea tare, iar mersul inapoi nu poate fi mereu o solutie... drumul se intinde mereu inainte si o sa merga pe el chiar de-ar fi ca zambetul sa doara prea tare...
Inainte credea ca pentru a bea cea mai buna cafea, e de ajuns sa astepti o dimineata speciala... acum stie ca pentru a bea cafeaua perfecta are nevoie de o cana potrivita...
Uneori nu mai vrea sa creada in caldura dintr-un sarut sau in statiile lungi de metrou... alteori pateurile sau ciocolata mancate pe peron tin locul discutiilor din serile de toamna...
Demult, privindu-i ochii senini si ascultandu-i glasul bland, stia sa creada in Dumnezeu si in paradisuri copilaresti... acum stie doar ca ii e cumplit de greu si ca ii lipseste in fiecare clipa...
Daca ar putea, macar pentru o secunda, sa ii vorbeasca, i-ar spune doar atat : "Mi-e atat de dor de tine!"... apoi ar plange impreuna si s-ar strange in brate...
Stie ca poti pierde definitiv pe cineva si ca ingerii nu pot face mereu minuni... si totusi zambeste...
A invatat ca nu poti avea totul pentru totdeauna... si a invatat ca uneori nu poti avea nimic...
Cand a crezut in altii, a cazut intotdeauna prea tare, iar mersul inapoi nu poate fi mereu o solutie... drumul se intinde mereu inainte si o sa merga pe el chiar de-ar fi ca zambetul sa doara prea tare...
Inainte credea ca pentru a bea cea mai buna cafea, e de ajuns sa astepti o dimineata speciala... acum stie ca pentru a bea cafeaua perfecta are nevoie de o cana potrivita...
Uneori nu mai vrea sa creada in caldura dintr-un sarut sau in statiile lungi de metrou... alteori pateurile sau ciocolata mancate pe peron tin locul discutiilor din serile de toamna...
Demult, privindu-i ochii senini si ascultandu-i glasul bland, stia sa creada in Dumnezeu si in paradisuri copilaresti... acum stie doar ca ii e cumplit de greu si ca ii lipseste in fiecare clipa...
Daca ar putea, macar pentru o secunda, sa ii vorbeasca, i-ar spune doar atat : "Mi-e atat de dor de tine!"... apoi ar plange impreuna si s-ar strange in brate...
Stie ca poti pierde definitiv pe cineva si ca ingerii nu pot face mereu minuni... si totusi zambeste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu