Despre ingeri.

Azi noapte am stat de vorba cu ingerul meu... nu mai statusem demult doar noi doi, mereu ne separau lumi si timp prea etern, dar azi noapte ingerul meu m-a ascultat, zambindu-mi si incercand sa ma inteleaga... si mi-am intrebat ingerul : De ce oare uit sa traiesc si ma zbat atat de mult in ganduri? Cum de am uitat ca si eu pot zbura prin paradisuri si prin rasuri de copil? Cand m-am departat asa de mine si cand am devent doar o umbra? De ce un zambet ma face sa cred in minuni si de ce, ah, de ce, doamne, o lacrima de-a ei imi frange aripile si ma face sa mor in sinea mea putin cate putin? Unde oare imi apune soarele si de unde din adancul meu rasar mereu luni si luceferi? De ce ma consum in ganduri abstracte si pline de sageti ascutite si de ce ma lupt cu mintea mea si-mi uit dorintele? Cum de nu ma pot abtine sa ma contopesc in paradoxuri si-n neintelesuri? De ce-n clipa mea de fericire nu te gasesc acolo si de ce te pierd? Cum sa pot sa invat sa fiu din nou al meu si ce sa fac sa te pot avea mereu cu mine? Oare ce mai e important sau in cate zari mai pot construi curcubee din zambete? De ce mi-e dor si de ce ma rup si ma sparg in bucati de mii de ori? Si oare de-as mai avea un ultim vis, as sti sa ma strecor din el si sa te imaginez in cea mai pura realitate? Te-as putea lua dintr-un absolut banal si sa te aleg corect din cea mai grea ghicitoare? Oare as mai sti sa fiu copil sau as mai putea sa fiu atoatestiutor? De ce mai cad uneori cu ploaia si de ce ma transform uneori in praf si-n adieri de raiuri parfumate? De ce nu pot fi decat o amintire si cum sa mai inteleg ceva din primaveri fara sperante? Iar daca as fi doar un culegator de vise, as sti sa te adun din fiecare inchipuire a mea, din fiecare frantura de infinit? Oare as sti sa te redau pe tine mereu perfecta, sa te dezvalui tuturor ca pe cea mai mare minune a lumii? Dar tu ai stii sa imi cobori din suflet, sa ma iei de mana si sa imi alungi orice teama, orice cosmar care ma sfasie de cate ori nu-mi esti aproape? Unde in trecutul meu mi-am ingropat lumina si cum sa fac s-o pot dezgropa din intunericul ce vrea sa ma rapeasca de lume? De ce nici o mare si nici un ocean nu pot sa spuna nici macar o picatura din cat imi pot spune printr-o privire ochii tai? Hai, spune-mi, ingerul meu ascultator, cum sa fac sa ma inventez in fiecare zi si cum sa ma pot contopi su somnul dulce in fiecare noapte? De ce ma lasi sa mor mereu si, daca sunt tot singur, de ce ma mai lasi sa traiesc? De ce ma doare crud sufletul si cum uneori linistea ma cuprinde si ma acopera si ma face sa nu-ti mai simt tacerea?...Si desi ne separa uneori lumi, iar timpul etern vrea sa te piarda si nu vrea sa ma mai regasesc in gandul tau, azi noapte am reusit sa te culeg din somnuri adanci si am stat de vorba cu tine printre vise... ingerul meu.