Inceput de vara sau de iarna... nu poate sa conteze prea mult... sau macar nu ar trebui... niciodata nimic de facut, deci nimic de pierdut... sau de castigat... iar ingerul a simtit cum cerul se clatina pentru prima oara... incepea sa simta durere in aripi... si zambetul durea mai tare... stia ca pentru a simti fericirea celorlalti va trebui sa sufere mult si va trebui sa se bucure mult... iar peste un timp a aflat cum e sa pierzi ceva drag, sa pierzi pe cineva drag... si pentru prima oara a inteles ca zborul inalt nu mai poate fi de nici un ajutor... dezamagiri, uitari, parasiri , transformari... si caderile au fost mereu prea multe... uneori abrupte, alteori mai line... si aripile dor atat de tare... si zambetul la fel... cand a pierdut un suflet, ingerul a murit pentru prima oara... lacrimile nu dureau atat de tare ca rasul si a ales ca e mai bine sa sufere... uitase cum arata cerul, uitase sa si zboare... nu ar mai fi insemnat nimic oricum...
Inceput de iarna sau de vara... ar fi trebuit sa conteze... sau poate ca nu... niciodata nimic de crezut, deci nimic de sperat... sau de visat... iar ingerul a simtit cum cerul se deschide pentru a doua oara... iar aripile nu mai dureau... si nici zambetul... si pentru prima oara dupa atata timp nu mai simtea singuratatea... era doar o clipa de normalitate pe care isi dorea sa aiba curajul sa o traiasca... iar dintr-un colt de paradis un inger ii radea in vis si ii deschidea din nou aripile, ii vorbea cu drag si ii aducea in suflet linistea... o clipa doar, atat, o clipa... inchise ochii si zambi... pentru ultima oara... intr-un inceput de zi sau de noapte, un inger a murit... sau un om a invatat sa traiasca...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu