Noaptea s-a trezit din somn, iar ceata a inceput deodata sa-mi taie adanc obrajii... Pentru prima oara, ai incetat sa mai zambesti, chipul iti e atat de serios, iar pasii iti sunt grabiti si apasati... aproape ca nu te mai pot urma; lacrimile iti umezesc ochii verzi si atat de frumosi, iar ultimele tale cuvinte se lovesc de tampla mea, grele ca o sentinta...
Astazi aveai privirea plina de lumina, pareai din nou copila si pareai ca ai inventat un loc de joaca doar pentru tine... si m-ai surprins din nou, m-ai lasat sa intru in jocul tau frumos, mi-ai aratat in parul tau lumina bradului de Craciun, iar atingerea ta calda mi-a adus linistea...
Si iar iti inghetase nasul si tremurai usor, si alunecai pe gheata, usoara ca o parere... E iarna din nou, dar in privirea ta e mereu primavara ; ma tineai de mana , iar eu eram din nou sigur, eram din nou intelept si stiam ce trebuie sa fac, totul parea firesc, atat de firesc...
Ma uitam la tine cum te rasuceai in cercuri aproape perfecte... in toata marea de oameni grabiti, tu singura parea ca te plimbi, erai doar tu si linistea din jurul tau, parea ca esti protejata de o manta invizibila si doar eu singur te puteam vedea desenand cercurile tale neintelese prin coltul tau de rai alb si inghetat...
Te-am intrebat daca te simti bine si mi-ai raspuns zambind:" Da, ma simt bine!" Am zambit si eu, chiar si noaptea a parut ca zambeste, iar ceata incepea sa ne mangaie tacuta... zgomotul pasilor tai pe drumul pietruit isi arunca ecoul prin ferestrele sparte ale caselor prea vechi... te vad sorbind cu pofta din ciocolata calda, privirea ti-e un pic obosita, iar gandurile zboara si se duc poate prea departe; vorbim despre nimicuri si despre orice-uri tarzii si cuvintele se aseaza cuminti in parfumul ceaiului si in fumul de tigara...
Ma saruti... buzele tale calde, dulci si catifelate ma fac sa uit de mine, ma fac sa plutesc prin paradisuri din inceputuri de ierni si sfarsituri de zi... te strang in brate , iar mangaierile si atingerile mele te infioara... te privesc de atat de aproape, iar gandurile tale sunt acum ale mele; ma simti atat de aproape de tine, de pielea ta, sanul tau tresare si-n ochii tai luminosi se citeste dorinta...
Nu mai vreau sa stiu nimic, doar inima imi mai bate puternic, sunt doar eu si esti doar tu, imbratisati in intuneric si inconjurati doar de soapta iernii... ai nasul inghetat, dar gura ti-e atat de calda, buzele tale le cauta cu infrigurare pe ale mele , iar mana ta imi mangaie atat de placut parul...
Si-acum... ai plecat... Ce s-a intamplat, ingere? Din raiul tau cel alb si rece au ramas doar linii frante si cuvintele tale lovindu-mi tampla cu putere... Le aud si acum ecoul si iti vad lacrimile din privirea atat de verde... te simt insa in mine, in toata fiinta mea, iti imbratisez inca umbra si tu o imbratisezi pe a mea... inchizi ochii si bradul cel drag isi arunca din nou lumina in parul tau, te simti din nou minunata si aluneci din nou pe gheata si prin iarna, aproape ca simti gustul si caldura ciocolatei, mirosul meu e inca pe pielea ta, sarutul meu e din nou pe buzele tale, iar atingerea mea inca te mai infioara... inima iti spune o poveste pe care incepi s-o asculti pana ce visele iti aduc din nou zambetul si-ti coboara pe chip linistea...
Langa mine, noaptea s-a trezit din somn, iar ceata continua sa imi taie adanc obrajii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu