41

Asta toamna, de doua ori pe saptamana, ma intalneam cu ea... in 41... ma urcam mereu la aceeasi statie, stateam mereu in acelasi loc... iar ea era acolo... de doua ori pe saptamana... ne asezam fata in fata si mergeam asa doua statii... exact patru minute... genul de fata pe care ai fi descris-o oricum, numai frumoasa nu... era mai degraba urata si nici macar foarte tanara nu mai era... cred ca nimic nu era armonios pe chipul ei, nici gura, nici barbia, nici parul , mereu ciufulit, nici urechile care mi se pareau mereu asimetrice... nimic... in afara de ochi... verzi, cumplit de verzi, mari, adanci, luminosi... genul de ochi care in lumina diminetii se aprind si stralucesc... ah, iar verdele ala atat de firesc, jucaus... o priveam pur si simplu doua statii, iar ea se uita la mine amuzata... zambea, iar eu ma surprindeam spre final zambind si eu... nu am vorbit niciodata... nici nu as fi vrut... s-ar fi rupt parca o vraja, mica minune nu ar mai fi insemnat nimic... ea cobora mereu cu o statie inaintea mea si ziua continua normal, fara nimic special... stiam doar ca o sa o revad peste doua zile, in acelasi loc, cu parul acela ciufulit si cu urechile atat de asimetrice, obosita, mereu plictisita si cu mainile infipte in buzunarul hainei... categoric nu era frumoasa... si pentru un timp nu am mai vazut-o... o si uitasem....

Dar azi am reintalnit-o... in 41... m-am urcat asa cum fac de obicei, in aceeasi statie, am mers in acelasi loc si mi-am indreptat privirea, la fel ca in fiecare zi , in fata mea... si ea era acolo... parea ca nu se miscase de cateva luni... si era la fel de urata, parul doar parea mai nearanjat ca de obicei, ceea ce ii facea urechile sa para si mai ciudate, era la fel de plictisita si parea nedormita de un secol... dar in lumina diminetii, in razele soarelui ce se incapatana sa se strecoare in tramvai, ochii ei mari, atat de simpli si de jucausi , straluceau din nou si luminau verde ... si ne priveam in tacere, ca doi amici ce nu s-au vazut demult, ca doi prieteni vechi ce isi spun totul din priviri si inteleg atat de multe , ca doi copii ce se revad si isi amintesc de jocul lor... si ochii aia adanci m-au condus si astazi... trei statii... exact sase minute... a fost cu bonus...

Da, ai putea sa o descrii oricum, numai frumoasa nu... si nici macar foarte tanara nu mai e... dar mi-a zambit amuzata... si i-am zambit si eu...