Stropii de ploaie ii starnesc mereu ganduri prea gri. Ar vrea doar o idee normala... Si ii e atat de frig... A obosit sa mai mearga, mereu la fel, mereu contra vantului. Mai mereu fara tinta... Si mereu singura... Demult avea un motiv, demult stia ce conteaza... Acum stie ca lumea e doar in alb si negru... Acelasi drum in fiecare zi, acelasi tramvai cu usi care nu se inchid bine, aceleasi voci, aceleasi priviri, aceleasi persoane... Si frigul... Mereu acelasi.In vis, stropii de ploaie ii starnesc mereu zambete gri. Ar vrea sa isi coloreze fiecare idee... Iar frigul e chiar suportabil... Merge mereu in aceeasi directie, mereu privind, mereu ascultand. Mereu cu fularul negru... Si totul are un rost... Iar usile se inchid mereu corect. Si se deschid corect. Nu mai e singura... Un inger alb merge langa ea... In rest, aceleasi voci, aceleasi replici , aceleasi persoane... Si frigul... Mereu acelasi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu