Azi noapte, cand tu dormeai, am oprit timpul in loc... si ploaia a inceput doar sa cada mai repede si mai trist, vantul mi-a smuls ideile si mi-a ravasit amintirile, iar somnul a vrut sa fuga, dar s-a lovit abrupt de geamul din visul meu...
Si azi noapte, in timp ce tu dormeai, am inghetat din nou in frigul dintre noi, am alunecat din nou pe raze de stea pana la Dumnezeu si am plans tacut peste aripile ingerilor...
Da, azi noapte am transformat ploaia in zapada, iar in visul meu, pentru un timp, a nins cu povesti si cu petale de trandafiri, am cules idei si le-am imprastiat prin universuri copilaresti si am uitat sa ma mai arunc in adancuri neintelese...
Azi noapte, in timp ce zeii dormeau, am rugat timpul sa-mi mai curga prin trup macar o clipa si sa ma lase sa mai visez ingereste, am crapat fereastra sufletului si te-am strigat pe nume... m-am spart in bucati pe trotuar si m-am prefacut in lacrimi sarate pe obrazul tau, iar tu le-ai sters cu degetele-ti subtiri, mi-am trimis zambetul pe buzele tale si te-am adunat in fulgi mari de eternitate si de dor cumplit...
Ah, si de-ai fi putut sa simti azi noapte, in timp ce dormeai, cum lumea s-a oprit intr-o bataie a inimii tale si cum doar eu imi cautam somnul prin sufletul tau, poate ca s-ar fi linistit si vantul si poate ca s-ar fi oprit si ingerii din plans... apoi am vrut sa traiesc din nou si am vrut ca iubirea mea sa moara, am aruncat cu pietre in vis si m-am certat cu noaptea si cu poza ta, te-am sarutat pentru a mia oara pe tample cu adieri, iar tu ai tresarit usor...
Azi noapte, cand tu dormeai , am inceput sa cad in fulgi albi de nea peste gandurile tale, iar vantul trist mi-a soptit cu glasul tau o poveste de noiembrie cu somn abrupt si geamuri sparte, apoi m-am transformat in secunde si in mii de clipe si am dat drumul din nou timpului sa curga peste amintiri...
Si azi noapte, in timp ce tu dormeai, am inghetat din nou in frigul dintre noi, am alunecat din nou pe raze de stea pana la Dumnezeu si am plans tacut peste aripile ingerilor...
Da, azi noapte am transformat ploaia in zapada, iar in visul meu, pentru un timp, a nins cu povesti si cu petale de trandafiri, am cules idei si le-am imprastiat prin universuri copilaresti si am uitat sa ma mai arunc in adancuri neintelese...
Azi noapte, in timp ce zeii dormeau, am rugat timpul sa-mi mai curga prin trup macar o clipa si sa ma lase sa mai visez ingereste, am crapat fereastra sufletului si te-am strigat pe nume... m-am spart in bucati pe trotuar si m-am prefacut in lacrimi sarate pe obrazul tau, iar tu le-ai sters cu degetele-ti subtiri, mi-am trimis zambetul pe buzele tale si te-am adunat in fulgi mari de eternitate si de dor cumplit...
Ah, si de-ai fi putut sa simti azi noapte, in timp ce dormeai, cum lumea s-a oprit intr-o bataie a inimii tale si cum doar eu imi cautam somnul prin sufletul tau, poate ca s-ar fi linistit si vantul si poate ca s-ar fi oprit si ingerii din plans... apoi am vrut sa traiesc din nou si am vrut ca iubirea mea sa moara, am aruncat cu pietre in vis si m-am certat cu noaptea si cu poza ta, te-am sarutat pentru a mia oara pe tample cu adieri, iar tu ai tresarit usor...
Azi noapte, cand tu dormeai , am inceput sa cad in fulgi albi de nea peste gandurile tale, iar vantul trist mi-a soptit cu glasul tau o poveste de noiembrie cu somn abrupt si geamuri sparte, apoi m-am transformat in secunde si in mii de clipe si am dat drumul din nou timpului sa curga peste amintiri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu