41

Asta toamna, de doua ori pe saptamana, ma intalneam cu ea... in 41... ma urcam mereu la aceeasi statie, stateam mereu in acelasi loc... iar ea era acolo... de doua ori pe saptamana... ne asezam fata in fata si mergeam asa doua statii... exact patru minute... genul de fata pe care ai fi descris-o oricum, numai frumoasa nu... era mai degraba urata si nici macar foarte tanara nu mai era... cred ca nimic nu era armonios pe chipul ei, nici gura, nici barbia, nici parul , mereu ciufulit, nici urechile care mi se pareau mereu asimetrice... nimic... in afara de ochi... verzi, cumplit de verzi, mari, adanci, luminosi... genul de ochi care in lumina diminetii se aprind si stralucesc... ah, iar verdele ala atat de firesc, jucaus... o priveam pur si simplu doua statii, iar ea se uita la mine amuzata... zambea, iar eu ma surprindeam spre final zambind si eu... nu am vorbit niciodata... nici nu as fi vrut... s-ar fi rupt parca o vraja, mica minune nu ar mai fi insemnat nimic... ea cobora mereu cu o statie inaintea mea si ziua continua normal, fara nimic special... stiam doar ca o sa o revad peste doua zile, in acelasi loc, cu parul acela ciufulit si cu urechile atat de asimetrice, obosita, mereu plictisita si cu mainile infipte in buzunarul hainei... categoric nu era frumoasa... si pentru un timp nu am mai vazut-o... o si uitasem....

Dar azi am reintalnit-o... in 41... m-am urcat asa cum fac de obicei, in aceeasi statie, am mers in acelasi loc si mi-am indreptat privirea, la fel ca in fiecare zi , in fata mea... si ea era acolo... parea ca nu se miscase de cateva luni... si era la fel de urata, parul doar parea mai nearanjat ca de obicei, ceea ce ii facea urechile sa para si mai ciudate, era la fel de plictisita si parea nedormita de un secol... dar in lumina diminetii, in razele soarelui ce se incapatana sa se strecoare in tramvai, ochii ei mari, atat de simpli si de jucausi , straluceau din nou si luminau verde ... si ne priveam in tacere, ca doi amici ce nu s-au vazut demult, ca doi prieteni vechi ce isi spun totul din priviri si inteleg atat de multe , ca doi copii ce se revad si isi amintesc de jocul lor... si ochii aia adanci m-au condus si astazi... trei statii... exact sase minute... a fost cu bonus...

Da, ai putea sa o descrii oricum, numai frumoasa nu... si nici macar foarte tanara nu mai e... dar mi-a zambit amuzata... si i-am zambit si eu...

Altfel...

Oare de ce e nevoie sa se invarta un carusel?
Imi imaginez intai un carusel perfect, ca o idee, o dorinta ascunsa, ca un vis frumos, o poveste pe care doar ea o stie... in care totul este perfect : lumina, muzica, scaunele (chiar daca au colturi ovale), culorile... totul e perfect... si, cel mai important, ritmul este perfect... si, ca in orice parc de distractii, ca in orice balci, exista oameni... multi, feluriti, amestecati... unii veseli, altii tristi, unii stiind sa se bucure ca niste copii, altii plictisiti... si caruselul se invarte mereu dandu-i impresia ca poate zbura... si chiar zboara uneori...

Acum imaginea e facuta... motorul acestui carusel perfect nu poate fi dat decat de suflet... acolo sunt cele trei rotite necesare acelui ritm perfect: increderea, zambetul si, cel mai important, iubirea... da, motorul acesta poate face totul sa se invarta... dar nu e de ajuns ca sa nu ameteasca... si ca sa zoare mai e nevoie de ceva: sa nu fie singura... altfel nu ar mai avea nici un rost... si-n gandul-carusel vin si pleca o gramada de oameni: unii necunoscuti, altii care ar fi putut sa conteze, prieteni care o uita, amici care fug mereu departe, tot mai departe... dar nici unul nu poate da ritmul sufletului ei... si simte ca ameteste... mereu... si simte ca ii e teama... zilele ii par mereu prea lungi in asteptarea zilei normale, culorile ii par sterse si lucrurile marunte par sa nu mai insemne nimic... pana ce in visul-carusel intra cineva, poate nimeni, pe care nu il intelege si pe care nici nu il astepta macar, dar care poate cu o poveste sa faca sa conteze din nou ca lumea se invarte... si poate sa invarta acel carusel in ritmul ei... perfect... si nu ii mai e deloc teama sau nu ar mai vrea sa ii fie...

Poate o sa inteleaga ca pentru un carusel perfect e nevoie de DOI. Atat... si-atunci ar stii ca minunile mici vin din suflet si ar uita ca singuratatea ii poate provoca ameteli... si poate o sa conteze ca maine e luni, marti sau orice zi. Probabil. Si sigur ar fi suficient.

I-ar spune doar...

Stie ca uneori singuratatea din jur ii va apasa atat de tare pe umeri si ii va strivi mereu ultima urma de incredere pe care o mai are... si totusi zambeste...

A invatat ca nu poti avea totul pentru totdeauna... si a invatat ca uneori nu poti avea nimic...

Cand a crezut in altii, a cazut intotdeauna prea tare, iar mersul inapoi nu poate fi mereu o solutie... drumul se intinde mereu inainte si o sa merga pe el chiar de-ar fi ca zambetul sa doara prea tare...

Inainte credea ca pentru a bea cea mai buna cafea, e de ajuns sa astepti o dimineata speciala... acum stie ca pentru a bea cafeaua perfecta are nevoie de o cana potrivita...

Uneori nu mai vrea sa creada in caldura dintr-un sarut sau in statiile lungi de metrou... alteori pateurile sau ciocolata mancate pe peron tin locul discutiilor din serile de toamna...

Demult, privindu-i ochii senini si ascultandu-i glasul bland, stia sa creada in Dumnezeu si in paradisuri copilaresti... acum stie doar ca ii e cumplit de greu si ca ii lipseste in fiecare clipa...

Daca ar putea, macar pentru o secunda, sa ii vorbeasca, i-ar spune doar atat : "Mi-e atat de dor de tine!"... apoi ar plange impreuna si s-ar strange in brate...

Stie ca poti pierde definitiv pe cineva si ca ingerii nu pot face mereu minuni... si totusi zambeste...

Ingeri in alb si negru...

Stropii de ploaie ii starnesc mereu ganduri prea gri. Ar vrea doar o idee normala... Si ii e atat de frig... A obosit sa mai mearga, mereu la fel, mereu contra vantului. Mai mereu fara tinta... Si mereu singura... Demult avea un motiv, demult stia ce conteaza... Acum stie ca lumea e doar in alb si negru... Acelasi drum in fiecare zi, acelasi tramvai cu usi care nu se inchid bine, aceleasi voci, aceleasi priviri, aceleasi persoane... Si frigul... Mereu acelasi.

In vis, stropii de ploaie ii starnesc mereu zambete gri. Ar vrea sa isi coloreze fiecare idee... Iar frigul e chiar suportabil... Merge mereu in aceeasi directie, mereu privind, mereu ascultand. Mereu cu fularul negru... Si totul are un rost... Iar usile se inchid mereu corect. Si se deschid corect. Nu mai e singura... Un inger alb merge langa ea... In rest, aceleasi voci, aceleasi replici , aceleasi persoane... Si frigul... Mereu acelasi.

Moartea unui inger.

Inceput de vara sau de iarna... nu poate sa conteze prea mult... sau macar nu ar trebui... niciodata nimic de facut, deci nimic de pierdut... sau de castigat... iar ingerul a simtit cum cerul se clatina pentru prima oara... incepea sa simta durere in aripi... si zambetul durea mai tare... stia ca pentru a simti fericirea celorlalti va trebui sa sufere mult si va trebui sa se bucure mult... iar peste un timp a aflat cum e sa pierzi ceva drag, sa pierzi pe cineva drag... si pentru prima oara a inteles ca zborul inalt nu mai poate fi de nici un ajutor... dezamagiri, uitari, parasiri , transformari... si caderile au fost mereu prea multe... uneori abrupte, alteori mai line... si aripile dor atat de tare... si zambetul la fel... cand a pierdut un suflet, ingerul a murit pentru prima oara... lacrimile nu dureau atat de tare ca rasul si a ales ca e mai bine sa sufere... uitase cum arata cerul, uitase sa si zboare... nu ar mai fi insemnat nimic oricum...
Inceput de iarna sau de vara... ar fi trebuit sa conteze... sau poate ca nu... niciodata nimic de crezut, deci nimic de sperat... sau de visat... iar ingerul a simtit cum cerul se deschide pentru a doua oara... iar aripile nu mai dureau... si nici zambetul... si pentru prima oara dupa atata timp nu mai simtea singuratatea... era doar o clipa de normalitate pe care isi dorea sa aiba curajul sa o traiasca... iar dintr-un colt de paradis un inger ii radea in vis si ii deschidea din nou aripile, ii vorbea cu drag si ii aducea in suflet linistea... o clipa doar, atat, o clipa... inchise ochii si zambi... pentru ultima oara... intr-un inceput de zi sau de noapte, un inger a murit... sau un om a invatat sa traiasca...

Din rugaciunea unui inger...

...atinge-ma, priveste-ma, crede-ma , invata-ma sa zbor, ajuta-ma, simte-ma, gandeste-ma, plange-ma, rade-mi, lasa-ma sa cad, intelege-ma, canta-ma, vorbeste-mi frumos, respira-ma, asculta-ma, sopteste-ma, doreste-ma, mangaie-ma, rosteste-mi numele, zambeste-mi, inalta-ma, roaga-te pentru mine, viseaza-ma, mai povesteste-mi, cauta-ma, da-mi voie sa sper, ia-ma si du-ma departe, apropie-ma, uita-ma, fa-ma sa imi aduc aminte de mine, scrie-ma, citeste-ma, iubeste-ma, asteapta-ma, deschide-mi sufletul, inchide-mi ranile, cheama-ma, arunca-ma, tulbura-mi lumea, gaseste-ma, surprinde-ma, pierde-ma, arunca-ma, prinde-mi mana, urmeaza-ma, pastreaza-ma, ai incredere in mine, greseste-mi, aprinde-ma, saruta-ma, iarta-ma...

Liniste.

In noaptea asta orice zgomot e prea mic... vreau sa aud cum iti urla fiecare gand, vreau sa aud cum inima iti sparge pieptul, azi vreau sa te aud strigand orice raspuns tarziu si fiecare speranta, vreau sa aud cum curg cu vuiet puternic toate lacrimile tale si cum fiecare ras al tau provoaca cutremure, vreau sa simt cum sorbi puternic din cafea si cum visezi atat de tumultos, vreau sa te stiu tacand sonor si tipandu-ti fiecare neliniste, vreau sa ma doara tare fiecare sarut al tau, vreau sa aud cum se pierde in mii de ecouri orice indoiala a ta, vreau sa vad cum se descompune lumea, acum vreau sa simt cum se comprima spatiul si cum trosneste din fiecare incheietura descleiata, vreau sa fie galagie...

Azi nu imi mai ajung soaptele... vreau sa aud tacerea cu care se deschide cerul noaptea, vreau sa simt cea mai adanca dorinta a ta, vreau sa aflu cum apar stelele si cum rasare luna, azi vreau sa taci in mii de cuvinte, vreau sa imi vorbesti mut, vreau sa imi murmuri zambind in zeci de feluri, vreau sa simt mormantul sufletului tau si calmul privirii tale, vreau sa aud somnul cum iti rade in ureche si sa vad ingerii cum merg pe varfuri prin visul tau, vreau ca sarutul tau usor sa ma adoarma, acum vreau sa aud cum curge timpul, vreau doar sa fie liniste...

De noapte buna.

...pe strazile din sufletul meu sunt doar case parasite si felinare ce abia mai palpaie...
si pe strazile din sufletul meu, pasul tau arunca mereu ecouri ciudate ce se frang prin geamuri sparte si in friguri din ierni mereu prea prezente...
...da, o sa imi fac din zambetul tau de inger o lumina si o sa merg din nou increzator prin noaptea rece de pe strazile din sufletul meu...

Usi inchise, geamuri sparte si trenuri...

un inger deschide usa catre cer si lumini pline de zambete mi se sparg in privire...

am stiut sa te pierd intotdeauna printre stele si sa te gasesc mereu in ganduri fara ecou...

departe se aude zgomot de usi trantite , semn ca un tren a plecat din statie...

niciodata un sarut nu m-a durut asa de tare...

din privirea ta, ingerii incep sa picure lacrimi de stele pe obrazul noptii...

as vrea sa pot sa transform tot frigul intr-un zambet si sa il asez cuminte pe gura ta fierbinte...

un tren isi tace uitarea intr-o gara, iar doi calatori prea obositi povestesc in alb si negru intamplari din trecut...

deasupra ta , un inger a aprins un curcubeu pe care rugaciunea mea urca catre Dumnezeu...

atunci cand mi-am adus aminte sa sper, mi-ai aratat ca poti face mereu o minune din geamuri sparte si din cioburi de iubire...

niciodata absenta ta nu a fost atat de prezenta...

departe, intr-un vis pierdut, un copil a trantit usa catre uitare, iar gandul tau invers se transforma in sarut si se topeste firesc pe buzele mele...

geana noptii se inchide peste ochii de stele, iar un tren intarziat isi aminteste sa se opreasca intr-o statie...

Despre ingeri.

Azi noapte am stat de vorba cu ingerul meu... nu mai statusem demult doar noi doi, mereu ne separau lumi si timp prea etern, dar azi noapte ingerul meu m-a ascultat, zambindu-mi si incercand sa ma inteleaga... si mi-am intrebat ingerul : De ce oare uit sa traiesc si ma zbat atat de mult in ganduri? Cum de am uitat ca si eu pot zbura prin paradisuri si prin rasuri de copil? Cand m-am departat asa de mine si cand am devent doar o umbra? De ce un zambet ma face sa cred in minuni si de ce, ah, de ce, doamne, o lacrima de-a ei imi frange aripile si ma face sa mor in sinea mea putin cate putin? Unde oare imi apune soarele si de unde din adancul meu rasar mereu luni si luceferi? De ce ma consum in ganduri abstracte si pline de sageti ascutite si de ce ma lupt cu mintea mea si-mi uit dorintele? Cum de nu ma pot abtine sa ma contopesc in paradoxuri si-n neintelesuri? De ce-n clipa mea de fericire nu te gasesc acolo si de ce te pierd? Cum sa pot sa invat sa fiu din nou al meu si ce sa fac sa te pot avea mereu cu mine? Oare ce mai e important sau in cate zari mai pot construi curcubee din zambete? De ce mi-e dor si de ce ma rup si ma sparg in bucati de mii de ori? Si oare de-as mai avea un ultim vis, as sti sa ma strecor din el si sa te imaginez in cea mai pura realitate? Te-as putea lua dintr-un absolut banal si sa te aleg corect din cea mai grea ghicitoare? Oare as mai sti sa fiu copil sau as mai putea sa fiu atoatestiutor? De ce mai cad uneori cu ploaia si de ce ma transform uneori in praf si-n adieri de raiuri parfumate? De ce nu pot fi decat o amintire si cum sa mai inteleg ceva din primaveri fara sperante? Iar daca as fi doar un culegator de vise, as sti sa te adun din fiecare inchipuire a mea, din fiecare frantura de infinit? Oare as sti sa te redau pe tine mereu perfecta, sa te dezvalui tuturor ca pe cea mai mare minune a lumii? Dar tu ai stii sa imi cobori din suflet, sa ma iei de mana si sa imi alungi orice teama, orice cosmar care ma sfasie de cate ori nu-mi esti aproape? Unde in trecutul meu mi-am ingropat lumina si cum sa fac s-o pot dezgropa din intunericul ce vrea sa ma rapeasca de lume? De ce nici o mare si nici un ocean nu pot sa spuna nici macar o picatura din cat imi pot spune printr-o privire ochii tai? Hai, spune-mi, ingerul meu ascultator, cum sa fac sa ma inventez in fiecare zi si cum sa ma pot contopi su somnul dulce in fiecare noapte? De ce ma lasi sa mor mereu si, daca sunt tot singur, de ce ma mai lasi sa traiesc? De ce ma doare crud sufletul si cum uneori linistea ma cuprinde si ma acopera si ma face sa nu-ti mai simt tacerea?...Si desi ne separa uneori lumi, iar timpul etern vrea sa te piarda si nu vrea sa ma mai regasesc in gandul tau, azi noapte am reusit sa te culeg din somnuri adanci si am stat de vorba cu tine printre vise... ingerul meu.

Despre iubire.

Te voi iubi in fiecare zi , mai mult si mai frumos, te voi iubi cu fiecare clipa care trece, mai absurd si mai normal, te voi iubi in mine, in sinea mea si in lumea intreaga, te voi iubi mereu tacut, te voi iubi strigand de bucurie, te voi iubi in fiecare sambata dupa amiaza si in fiecare dimineata a oricarei zile, te voi iubi in fiecare vis si te voi iubi in tot ce e mai real, te voi iubi cu zambete triste si cu lacrimi de fericire, te voi iubi cu blandete si cu bunatate, te voi iubi cu tot spatiul si cu tot timpul, te voi iubi absolut si intangibil, te voi iubi copilareste si te voi iubi poate prea matur, te voi iubi mereu si te voi iubi chiar si uneori, te voi iubi indiferent, te voi iubi fara motiv, dar te voi iubi pentru tot ce esti, te voi iubi senin si te voi iubi cu furtuni si cu ninsori, te voi iubi cu ingeri si cu stele, te voi iubi cu nori si cu soare mult, te voi iubi cu nopti de iarna si cu seri de vara, te voi iubi cu toate anotimpurile si cu fiecare toamna tarzie, te voi iubi asa cum doar in visul tau ai mai aflat, te voi iubi mereu, te voi iubi cu drag si te voi iubi cu flori si cu primaveri, te voi iubi cu povesti, te voi iubi fermecat si te voi iubi mut, te voi iubi cantand, te voi iubi cu intelegere, te voi iubi simplu si te voi iubi complicat, te voi iubi sincer, te voi iubi definitiv...

Despre nimic.

Noaptea s-a trezit din somn, iar ceata a inceput deodata sa-mi taie adanc obrajii... Pentru prima oara, ai incetat sa mai zambesti, chipul iti e atat de serios, iar pasii iti sunt grabiti si apasati... aproape ca nu te mai pot urma; lacrimile iti umezesc ochii verzi si atat de frumosi, iar ultimele tale cuvinte se lovesc de tampla mea, grele ca o sentinta...

Astazi aveai privirea plina de lumina, pareai din nou copila si pareai ca ai inventat un loc de joaca doar pentru tine... si m-ai surprins din nou, m-ai lasat sa intru in jocul tau frumos, mi-ai aratat in parul tau lumina bradului de Craciun, iar atingerea ta calda mi-a adus linistea...

Si iar iti inghetase nasul si tremurai usor, si alunecai pe gheata, usoara ca o parere... E iarna din nou, dar in privirea ta e mereu primavara ; ma tineai de mana , iar eu eram din nou sigur, eram din nou intelept si stiam ce trebuie sa fac, totul parea firesc, atat de firesc...

Ma uitam la tine cum te rasuceai in cercuri aproape perfecte... in toata marea de oameni grabiti, tu singura parea ca te plimbi, erai doar tu si linistea din jurul tau, parea ca esti protejata de o manta invizibila si doar eu singur te puteam vedea desenand cercurile tale neintelese prin coltul tau de rai alb si inghetat...

Te-am intrebat daca te simti bine si mi-ai raspuns zambind:" Da, ma simt bine!" Am zambit si eu, chiar si noaptea a parut ca zambeste, iar ceata incepea sa ne mangaie tacuta... zgomotul pasilor tai pe drumul pietruit isi arunca ecoul prin ferestrele sparte ale caselor prea vechi... te vad sorbind cu pofta din ciocolata calda, privirea ti-e un pic obosita, iar gandurile zboara si se duc poate prea departe; vorbim despre nimicuri si despre orice-uri tarzii si cuvintele se aseaza cuminti in parfumul ceaiului si in fumul de tigara...

Ma saruti... buzele tale calde, dulci si catifelate ma fac sa uit de mine, ma fac sa plutesc prin paradisuri din inceputuri de ierni si sfarsituri de zi... te strang in brate , iar mangaierile si atingerile mele te infioara... te privesc de atat de aproape, iar gandurile tale sunt acum ale mele; ma simti atat de aproape de tine, de pielea ta, sanul tau tresare si-n ochii tai luminosi se citeste dorinta...

Nu mai vreau sa stiu nimic, doar inima imi mai bate puternic, sunt doar eu si esti doar tu, imbratisati in intuneric si inconjurati doar de soapta iernii... ai nasul inghetat, dar gura ti-e atat de calda, buzele tale le cauta cu infrigurare pe ale mele , iar mana ta imi mangaie atat de placut parul...

Si-acum... ai plecat... Ce s-a intamplat, ingere? Din raiul tau cel alb si rece au ramas doar linii frante si cuvintele tale lovindu-mi tampla cu putere... Le aud si acum ecoul si iti vad lacrimile din privirea atat de verde... te simt insa in mine, in toata fiinta mea, iti imbratisez inca umbra si tu o imbratisezi pe a mea... inchizi ochii si bradul cel drag isi arunca din nou lumina in parul tau, te simti din nou minunata si aluneci din nou pe gheata si prin iarna, aproape ca simti gustul si caldura ciocolatei, mirosul meu e inca pe pielea ta, sarutul meu e din nou pe buzele tale, iar atingerea mea inca te mai infioara... inima iti spune o poveste pe care incepi s-o asculti pana ce visele iti aduc din nou zambetul si-ti coboara pe chip linistea...

Langa mine, noaptea s-a trezit din somn, iar ceata continua sa imi taie adanc obrajii...

Despre fericire.

Esti fericita ? Nu mi-ai raspuns... erai trista si gandurile au navalit impletindu-se cu amintiri... si ochii iti erau tristi si un pic mai verzi. Dar zambeai - un zambet plin de liniste, un zambet curat, in care ingerii si-au nascocit un colt de paradis ... zambeai trist si totusi atat de normal, atat de firesc...

Aveai nasul inghetat si tremurai atat de tare... pasii alunecau usori, iar zgomotul lor se spargea pe dalele de piatra... Off, as fi vrut sa fiu ecoul si sa iti port urmele in mii de zari... erai un copil si ochii iti erau mai mari si curiosi, mergeai mai repede si si iti era atat de frig... Dar zambeai si totul parea din nou simplu, la fel ca in jocurile de demult... iar pe dalele de piatra pasul tau usor tacea sonor...

Ceai fierbinte si ciocolata calda... cana parea atat de mare in mainile tale inghetate... vorbesti, imi povestesti ceva, iar glasul tau imi trece prin piele si imi mangaie sufletul... ai obosit si privirea ti-este trista... Si totusi zambesti, iar parul si parfumul tau, caldura si toropeala, mi-aduc aminte de iernile in care uitam sa mai vin acasa, de iernile in care stiam atat de bine cum sa zbor...

Sunt fericit ? Ma simt linistit, calm, sigur si nu mai aud decat tacerea ta... mii de intrebari iti trec prin minte, ai vrea atat de mult sa stii... si totusi taci... bradul urias iti face cu ochiul si mii de luminite iti mangaie privirea... zambesti si tot Craciunul si toata bucuria sarbatorilor este pe buzele tale... si erai atat de infrigurata... iar noaptea asternea in parul tau parfum de ingeri...

Aveai fular negru, moale, atat de moale si pufos, erai mirata si degetele tale le cautau pe ale mele... Nu mai zambeai, ochii iti erau mai grei si totusi atat de verzi... iar in ei era doar un copil frumos ce-si cauta visele intr-o seara de iarna...

Esti obosita si linistea din jur te-a intristat... te gandesti la dalele de piatra, la frigul de afara si la nasul inghetat... Acum zambesti si-ai vrea sa imi raspunzi, dar somnul e aproape si noaptea te-a invins... adormi, visezi, alergi sonor spre mii de brazi luminosi si spre ingeri de zapada... iar degetele tale le cauta cu-nfrigurare pe ale mele si pe buzele tale simti doar sarutul meu... zambesti atat de firesc... Esti fericita ?

Despre ea.

Ma gandesc de zece ori pe zi la tine si de zece ori pe zi ma intreb ce mai faci... si imi trimit zece ingeri sa te vegheze, ma rog la zece zei sa fii fericita si rad si plang de zece ori pentru tine... si zece vieti as vrea sa am sa le petrec doar cu tine, zece lumi ar fi prea putine ca sa ma impiedice sa ajung la inima ta si as renunta la zece universuri pentru zece minute alaturi de tine... zece stele nu ar lumina ca privirea ta, zece cuvinte mi-ar ajunge sa iti spun TOTUL si zece batai ale inimii mele ti-ar fi de ajuns ca sa ma intelegi... doar zece cantece mi-ar trebui sa te cant si totusi zece cantece nu ar putea sa te spuna asa cum esti tu de fapt, zece povesti ti-as sopti in fiecare seara si zece nopti as fi doar somnul si visul tau cel mai dulce... zece vorbe de-ale tale ar fi poate de ajuns, zece clipe de tacere mi se par ani intre noi si as da totusi zece ani pentru a putea sa te iubesc inca zece clipe... inima mea se rupe in zece bucati, zece imagini ale tale ma urmaresc mereu si zece lacrimi imi curg pe obraz... zece ganduri ma cuprind, zece ploi as picura peste tine, zece iubiri imi par atat de putine si zece sarutari as vrea sa iti trimit pe tample... zece primaveri imi pare c-au trecut de cand te stiu, zece ierni sunt intre noi si zece veri ti-as darui daca m-ai lasa... si poate ca uneori mai gresesc, dar imi pare rau de zece ori, cu zece batai usoare de aripi te-as invata sa zbori si cu zece raze de soare ti-as mangaia trupul minunat, zece zambete iti asez pe buze si zece doruri iti trimit in suflet sa iti aduca linistea...

Despre speranta.

Lumea mi se face praf si ingerul imi pare ca a adormit... nici steaua nu-mi mai straluceste si nu stiu ce sa fac sa nu ma sting, sa nu ma pierd de tot... ma doare ce-i in jurul meu, ma mint ca inca mai exist, langa mine totul imi pare pustiu, necunoscut... mi-e teama, cred , de ce va fi, de lucrurile pe care le stiam, de cum as mai fi fara vis, mi-e dor de mine si de zambetul meu... ceva ma face sa ma revolt, dar nu stiu ce; soarta, desi imi zambeste, imi pare mai cruda si-n gandul meu apar iar spinii care-mi ucid incet ideea, iar viata o simt cum imi scapa printre degete si iarasi lumea imi moare in palma si inima in piept mi se opreste putin cate putin, iar privirea a obosit si ea, scaldata in lacrimi de tristete... si-as vrea atat de mult sa ma adun, sa inteleg ce e cu mine, dar ingerul imi e din nou adormit si nu stiu ce sa fac sa-l trezesc... poate doar sa-l mai strig, poate doar sa invat sa-l mai chem, dar nu stiu daca mai pot si-as vrea atat de mult sa cred ca ma mai poate asculta...

...Si totusi... nu e totul pierdut... mai e o speranta, exista mereu o salvare si-n suflet se naste credinta, se naste din mine iubirea... in gand incep sa infloreasca petale si spinii nu vor sa ma mai doara, iar inima o curat cu lacrimi si-ncepe din nou ca sa bata... luna-mi zambeste cu drag si steaua se-aprinde incet... ah! doar tu ma mai faci sa traiesc, doar tu ma mai faci sa sper, sa nu ma pierd... si am sa prind iar viata din urma, am s-o apuc si-am s-o strang cu putere in mine, iar lumea poate va rasari din nou in privirea mea si ingerul va uita sa mai doarma...

Despre nimeni.

Cand nimeni a intrat atunci, in iarna aceea in viata ta, pareai atat de singura si nimeni nu parea sa observe asta... l-ai privit in suflet, i-ai cautat zambetul si te-ai intrebat daca nimeni nu poate sa se opreasca, sa stea langa tine... si nimeni nu credea ca va fi ceva, nu stia ca se va aprinde in inima lui o simtire pe care nu o mai stiuse de mult... nimeni nu cunoscuse acel sentiment de ani de zile si, pentru prima oara dupa atata timp, credea in ceva, apartinea de cineva... timpul trecea si nimeni nu putea sa spuna ce simti, ce gandesti si nimeni nu vroia sa te piarda, nu vroia sa creada ca in sufletul tau se naste indoiala... dar iti doreai ca nimeni sa nu mai intre in viata ta , vroiai ca nimeni sa nu te mai deranjeze... si ai ajuns sa te intrebi acum, dupa atata timp, cine a intrat atunci, in iarna aceea in viata ta... poate nimeni.

Despre tine.

Te port in gand, cu fiecare clipa care trece ma simt atat de bine, pentru ca stiu ca esti cu mine... chiar daca doar in mintea mea... te port in decembrie, ca pe o icoana, ca pe un gand bun pentru sarbatorile sfinte, te port in iarna cu zambete si copii bucurosi, de mosi buni si cadouri dragi, te port in suflet si te port in fiecare floare de gheata ce-ti infloreste noaptea la fereastra, te port in soaptele vantului si-n melodia lui, te port intr-o privire de-a mea, chiar daca noi nu ne-am vazut niciodata, te port in iubire si te port in destin... te port in fiecare cuvant si-n fiecare idee care, fara tine, imi moare pe buze, te port intr-un zambet trist si-ntr-un vis cu ingeri curati, te port printre randuri si te port atat de firesc, te port atat de natural si de cert ca un orizont, te port paradoxal, te port in infinit, te port in fericirea mea si in bucuria fiecarei secunde care se scurge din trupul meu obosit de atatea cautari, te port definitiv si-atat de singur printre amintiri... te port in dragoste, te port in timpul care imi sta in loc si in toata eternitatea, te port in paradisul meu si-n cel mai limpede rai, te port in cel mai dulce sarut, te port in zborul meu spre nicaieri si-n toata existenta mea, in verbul "a fi" si-n fiecare "multumesc", te port cu "da" si "nu", cu "poate" si cu oftat, te port pe frunte, pe pielea mea, caci esti senzatie, te port in vorba si in aroma celei mai gustoase bauturi, te port in tot ceea ce stiu si-n tot ceea ce-mi doresc, te port tarziu in fiecare dimineata si devreme in orice seara, te port in somnul meu si te port cand sunt treaz, te port in speranta si in dorinte, te port in versuri si in fiece rand pe care il scriu, te port in lacrima ce se zbate sa curga pe obrazul meu, te port in dor si in tristete, dar te port in totul si nimic, te port, iubito, in stralucirea stelelor si in vara ce-o sa vina, te port in rugaciune si in univers...

Despre doruri.

Mi-e dor de tine... mi-e dor de tot, mi-e dor in mine si mi-e dor aiurea, mi-e dor in lume si mi-e dor pretutindeni, mi-e dor de ganduri, mi-e dor de infinit, mi-e dor de fiecare senzatie si mi-e dor de gustul tau, mi-e dor de freamatul vantului, mi-e dor de primavara, mi-e dor de copilarie, mi-e dor sa fiu matur, mi-e dor de parinti, mi-e atat de dor de tatal meu si de bunatatea lui, mi-e dor de surasul mamei si de povestea ei din fiecare seara, mi-e dor de drag si mi-e dor de prietenii pe care i-am pierdut, mi-e dor de cei ce nu mai sunt si mi-e dor de toti cei din inchpuirile mele, mi-e dor de cei ce m-au dezamagit, mi-e dor sa-mi fii doar tu, mi-e dor sa fim absenti, mi-e atat de dor de prezenta ta, mi-e dor de scoala si de bradul din ajun, de colinde si de bulgarii de zapada, mi-e dor de zbor si mi-e dor sa plutesc, mi-e dor de tot si mi-e dor de oboseala, mi-e dor de cantece si de poezii,mi-e dor de ce am fost si de tot ce ma faci sa fiu, mi-e dor de zambetul tau frumos, mi-e dor de capsorul blond si cuminte atunci cand ti-l culci pe umerii mei, mi-e dor de obrajii tai si de sanii fragezi, mi-e dor sa iti vorbesc despre orice, mi-e dor de tacerea mea, mi-e dor de fiecare cuvant de-al tau si mi-e un dor absolut de ochii tai verzi si de marea din ei, mi-e dor de tot ce am putea face impreuna si mi-e dor cuminte de tot ce am facut cu tine, mi-e dor de blandetea ta si mi-e dor mereu, mi-e dor din cand in cand si mi-e dor sa traiesc din nou, mi-e dor sa mor, mi-e dor sa ma nasc atunci cand ma faci sa tresar, mi-e dor de soapte si de curajul nebun al celor care sufera, mi-e dor de optimismul lor, mi-e dor de glasul tau ,mi-e dor de Dumnezeu si mi-e dor de rugaciune, mi-e dor nestins de rasul tau si mi-e dor de linistea pe care ti-o dau, mi-e dor de dragostea din sufletul tau si mi-e dor, atat de dor de inima mea, mi-e dor sa fiu mereu mai bun, mi-e dor sa pot spera, mi-e dor absurd de controverse si miscari prea ample, mi-e dor de orizonturi si mi-e mult prea dor de ideile tale, mi-e dor sa ma surprinzi si mi-e dor de dorul tau, mi-e dor de tot ce ti-e drag, mi-e dor de cum ne-am intalnit, mi-e dor de micile minuni pe care le traim si de miracolul din NOI, mi-e dor ciudat de frica mea si de mangaierea ta care-mi indeparteaza orice grija,mi-e dor de cum ne potrivim, mi-e dor sa te ascult mereu si mi-e dor sa incerc sa te inteleg, mi-e dor de perfectiunea ta imperfecta, mi-e dor de umbra ta, mi-e dor de toata lumina pe care mi-o dai si mi-e dor universal de iubirea ta, mi-e dor de toti si totusi mi-e atata dor doar de tine, mi-e dor de plansul tau si mi-e dor de lacrimile mele cand esti trista, mi-e dor de bucuria ta de copil si mi-e dor de licarul ochilor tai cand iti daruiesc o floare, mi-e dor sa ma cladesti din nimicuri si mi-e dor sa te adun din toate, mi-e dor sa te alint si mi-e dor sa ma atingi , mi-e dor de culori si mi-e dor de toamna, mi-e dor doar de ploi, mi-e dor de soare arzator, mi-e dor de fiecare "eu" din mine si mi-e dor de tot ce mi-e greu, mi-e dor sa reusesc gandindu-ma la tine si mi-e dor de parfumul tau, mi-e dor de buzele tale ferbinti si mi-e dor de saruturile atat de dulci, mi-e dor de bataile inimii tale, mi-e dor de bunatatea ta, mi-e dor de sensibilitatea ta si mi-e dor sa mai fiu inger, mi-e dor sa-ti umblu prin paradisuri si sa te ning cu petale, mi-e dor de tine, atat de minunata, mi-e dor sa urlu ca te-am gasit si mi-e dor de tot ce-am fi, mi-e dor de gesturile tale si nebunia din ele, mi-e dor cand esti serioasa, mi-e dor cand imi lipsesti si am atata nevoie de tine, mi-e dor sa fiu intreg si mi-e dor de completarea ta, mi-e dor sa fiu totul si mi-e dor sa fii a mea, mi-e dor etern si mi-e dor nesfarsit, mi-e dor fara limite si mi-e dor de tine in toate felurile, mi-e dor abstract si mi-e dor sa visez din nou, mi-e dor sa te pot avea in toate realitatile si in orice prezent, mi-e dor de viitor, mi-e dor nestins doar sa te iubesc mai mult, mi-e dor de tot si mi-e dor definitiv, mi-e dor simplu si mi-e dor atat de firesc, mi-e dor cumplit si sfasietor, mi-e dor de indragostit si mi-e dor de fiecare clipa din viata noastra, mi-e dor de timp si mi-e dor sa nu mai astept, mi-e dor de alegerea ta, mi-e dor de vara din gandurile tale si mi-e dor de ziua ta, mi-e dor in fiecare noapte, mi-e dor cand imi cotrobai prin minte si mi-e dor de somnul meu, mi-e dor sa-mi fii aproape, mi-e dor sa-ti fiu alaturi, mi-e dor de mor, mi-e doar atat de dor de tine...

Despre mine (2).

...Sunt o secunda pe care ai pierdut-o fara sa stii, sunt racoarea pe care o simti, sunt iarna care a venit si sunt vara din sufletul tau, sunt linistea care te cuprinde inainte sa adormi, sunt visul in care-ti traiesti somnul, sunt timpul care se opreste in loc, sunt doar un punct, sunt certitudine si sunt abstract, sunt atat de obisnuit, sunt libertatea si sunt bucuria, sunt uneori tristetea care te incearca, sunt cel mai bland si dulce zambet, sunt lacrima care se scurge pe obrazul tau curat, sunt adierea din parul tau, sunt stralucirea pielii tale, sunt o dorinta de a ta si sunt cel mai bun gand din mintea ta, sunt cafeaua pe care o sorbi in fiecare zi, sunt fumul de tigara, sunt dimineata tarziu si sunt seara devreme, sunt noaptea, sunt tot ce vrei si nu ai curaj, sunt tot ce ai si nu stii, sunt linia orizontului, sunt lumina din privirea ta, sunt respiratie si sunt tremurul buzei tale, sunt tresarirea sanului cald, sunt verbul "a fi" atunci cand nu mai stii cine esti, sunt ploaia si sunt soare arzator, sunt primavara cand totul iti pare ca are un sens si sunt toamna in care iluziile te cuceresc, sunt zgomotul de pe strada, sunt clipa de tacere, sunt vorba spusa in soapta, sunt atunci cand iti treci mana prin par si sunt zapada de sarbatori, sunt in ceea ce simti atunci cand daruiesti si sunt orice cadou pe care-l primesti, sunt eternitatea si sunt totul, sunt timpul ce ti se scurge usor din trup, sunt nimic, sunt lumea intreaga si sunt nimeni, sunt ceea ce nu poti intelege, sunt disperarea, sunt ideea salvatoare atunci cand nu te mai astepti, sunt tot norocul tau, sunt boala grea si sunt cea mai rapida vindecare, sunt Craciunul, sunt bradul cel drag, sunt dor cumplit, sunt cel mai sfasietor suspin, sunt rasul tau , sunt plans, sunt pe rand fiecare bataie a inimii tale, iti sunt mereu si-ti sunt totuna, sunt iubirea, sunt singuratatea, sunt o masa buna si un somn de dupa-amiaza, sunt o gluma savuroasa sau o carte pe care nu vrei sa o lasi din mana, sunt sambata la pranz, sunt "buna ziua", sunt "multumesc" si sunt si "la multi ani", sunt parere de rau, sunt suvita care iti cade pe frunte, sunt culoarea ochilor tai si bunatatea din ei, sunt ingerul tau pazitor, sunt greseala, sunt cel mai dulce pacat, sunt iertarea, sunt sinceritate, sunt si minciuna nevinovata, sunt luni dimineata, sunt "acasa", sunt gandul tau acum si-n ora care urmeaza, sunt cel mai ascuns sentiment al tau, sunt mirarea, sunt strigatul reusitei, sunt si esec, sunt... numai eu, sunt tu si sunt TOTUL...

Despre mine.

...Sunt primul gand al primei dimineti de primavara, sunt aerul rece al iernii ce-o sa vina, sunt petala catifelata de trandafir, sunt importanta absoluta a unui moment de geniu, sunt si banal ca orice cuvant rostit in graba, sunt intaia inghititura dintr-o bere buna, sunt zatul cafelei din ceasca de pe masa, sunt zborul curat al unei pasari maiastre, sunt cadere, sunt fumul de tigara, sunt stropii de ploaie care iti bat in geam, sunt "buna ziua!" rostit cu drag de un amic, sunt cearta dintre doi prieteni si atractia ciudata a dusmanilor, sunt o rugaciune catre Dumnezeu, sunt pacatul dulce, sunt zambetul pe care incerci sa-l schitezi, sunt ritmul respiratiei tale, sunt plansul toamnei de afara, sunt disperarea, sunt curajul de a o lua de la inceput, sunt rasul de copil nevinovat si sunt si bland, sunt uneori si spin, si nu convin, si sunt poveste de iubire, sunt soarele de vara, sunt visul tau din fiecare noapte, sunt dorinta ta dintotdeauna, sunt fosnetul frunzelor sub pasii grabiti, sunt vantul ce-ti sopteste ca e prea tarziu, sunt bataia inimii si emotia care te cuprinde atunci cand rosesti, sunt tot ce poate fi frumos, sunt lumea toata si sunt si nimeni uneori, sunt singuratatea, sunt adierea usoara din parul tau, sunt sarutul pe care aproape ca il simti pe gura fierbinte, sunt cantec purtat aiurea, sunt valul marii ce iti moare cu zgomot la picioare, sunt mana ta fina ce se vrea mangaiata, sunt tremurul usor al buzelor tale insangerate, sunt dorul cumplit, sunt tot ce ai pierdut vreodata si ceea ce vei castiga, sunt viata, sunt numarul norocos, sunt luna si sunt raza senina, sunt "somn usor!" pe care stelele ti-l spun mereu inainte sa adormi, sunt intuneric si sunt lumina stralucitoare, sunt amintirile pe care le ai de demult, sunt un film bun, o melodie de dragoste, sunt urma pe care calci si sunt umbra tacuta care te urmeaza, sunt colindul de Craciun si cadourile de sub brad, sunt o poezie scrisa de un poet inamorat de cea mai minunata fata, sunt primul moment de nebunie si sunt cea mai limpede judecata, sunt tot ceea ce trebuie sa crezi, sunt coltul tau de Paradis, sunt promisiune, sunt juramantul sfant, sunt un pahar de vin rosu baut intr-o sambata dupa-amiaza, sunt apus violet, sunt ultima intrebare pe care ai putea sa o pui si sunt primul raspuns, sunt linistea serii, sunt zbuciumul si golul din suflet, sunt atunci cand rostesti "multumesc", sunt ceasul din perete, sunt timpul ce trece, sunt soarta, sunt "da" si sunt "nu", iar uneori sunt "poate", sunt sentimentul ciudat pe care il ai de Anul Nou, sunt suspinul din pieptul tau, sunt trecatorul ratacit, sunt pauza de masa, sunt musafirul venit in ultima clipa, sunt fericire, sunt bucurie si sunt o gluma savuroasa, sunt tot ce ai uitat ca stii, sunt floarea alba de crin, sunt o stire de senzatie, sunt un "fapt divers", sunt... doar un inger.

Despre timp.

Azi noapte, cand tu dormeai, am oprit timpul in loc... si ploaia a inceput doar sa cada mai repede si mai trist, vantul mi-a smuls ideile si mi-a ravasit amintirile, iar somnul a vrut sa fuga, dar s-a lovit abrupt de geamul din visul meu...

Si azi noapte, in timp ce tu dormeai, am inghetat din nou in frigul dintre noi, am alunecat din nou pe raze de stea pana la Dumnezeu si am plans tacut peste aripile ingerilor...

Da, azi noapte am transformat ploaia in zapada, iar in visul meu, pentru un timp, a nins cu povesti si cu petale de trandafiri, am cules idei si le-am imprastiat prin universuri copilaresti si am uitat sa ma mai arunc in adancuri neintelese...

Azi noapte, in timp ce zeii dormeau, am rugat timpul sa-mi mai curga prin trup macar o clipa si sa ma lase sa mai visez ingereste, am crapat fereastra sufletului si te-am strigat pe nume... m-am spart in bucati pe trotuar si m-am prefacut in lacrimi sarate pe obrazul tau, iar tu le-ai sters cu degetele-ti subtiri, mi-am trimis zambetul pe buzele tale si te-am adunat in fulgi mari de eternitate si de dor cumplit...

Ah, si de-ai fi putut sa simti azi noapte, in timp ce dormeai, cum lumea s-a oprit intr-o bataie a inimii tale si cum doar eu imi cautam somnul prin sufletul tau, poate ca s-ar fi linistit si vantul si poate ca s-ar fi oprit si ingerii din plans... apoi am vrut sa traiesc din nou si am vrut ca iubirea mea sa moara, am aruncat cu pietre in vis si m-am certat cu noaptea si cu poza ta, te-am sarutat pentru a mia oara pe tample cu adieri, iar tu ai tresarit usor...

Azi noapte, cand tu dormeai , am inceput sa cad in fulgi albi de nea peste gandurile tale, iar vantul trist mi-a soptit cu glasul tau o poveste de noiembrie cu somn abrupt si geamuri sparte, apoi m-am transformat in secunde si in mii de clipe si am dat drumul din nou timpului sa curga peste amintiri...

Visul unei nopti de iarna...

O cana de ceai fierbinte, cu lamaie... parfum de mere si de scortisoara, aburi calzi si inghitituri mici, ganduri ce zboara aiurea...

... da, parul tau blond ce-mi gadila obrazul intr-o seara friguroasa, in care Craciunul mi s-a parut atat de firesc...

... o carte cu copertile decolorate, uitata deschisa pe o masa...

... fulgii de zapada care danseaza pe o melodie atat de perfecta si florile de gheata de pe geam...

... farfuria cu doua felii de cozonac pe care le-am lasat dimineata trecuta...

... timpul care mi s-a oprit in ceas si-n visul de azi-noapte...

... zambetul plin de minuni cu care ma faci sa ma indragostesc de fiecare data si atingerea ta usoara prin parul meu...

... jocurile pe care le jucam in copilarie si oamenii de zapada, nasul si picioarele inghetate pe care le simteam amortite ore intregi si rasul, doamne, rasul acela in care acum regasesc cele mai curate si nevinovate amintiri...

... cutia de bomboane de ciocolata desfacuta si muzica data prea incet...

Somnul imi da tarcoale, dar eu vreau sa ma lupt cu el.... macar un pic, cateva minute... as vrea sa mai sorb o inghititura sau doua din ceaiul cu lamaie... dar de-acum s-a racit... inchid ochii si inainte sa adorm mai vad o data un om de zapada ce-mi face cu ochiul din vremuri de demult, mai simt fulgii de nea, sarutul tau cald si parul blond ce-mi gadila obrazul atat de firesc, apoi... nimic... doar parfumul de mere si de scortisoara si cateva vise ce zboara aiurea...