Gând căprui.

Te astept... cand somnul cel dulce mi se va sprijini incetisor pe pleoape, tu sa-mi inchizi ochii cu o sarutare caprui si sa ma inveti sa te visez in culori... apoi sa te asezi langa mine si, cu mainile impreunate pe pieptul meu, sa ne imaginam in doi o rugaciune inspre iarna...

Si te astept... cand somnul usor imi va adormi sub pleoape, tu sa-mi soptesti minuni peste tample si sa-mi inventezi pe obraji pui de ingeri... apoi sa mi te culci tarziu in visul caprui si, cu zambetele imbratisate a mirare, sa ne iubim colorat inspre iarna...

Rătăcire cuminte.

Respira-ma cu grija... aseaza-ma usor in palma ta si sopteste-ma doar incetisor ca o adiere... de m-ai sufla prea tare, mi-e teama ca fiecare gand de tine s-ar imprastia in cele patru zari si, cumplit, n-ar mai stii nicicand sa te gaseasca...

Priveste-ma cu drag... aseaza-ma usor pe pleoapa ta si pastreaza-mi incetisor echilibrul pe gene... de ai clipi prea tare, mi-e teama ca fiecare vis de tine s-ar scufunda in adancul ochiului si, absurd, n-ar mai putea nicicand sa se salveze...

Imbratiseaza-ma bland... aseaza-ma usor in bratele tale si invata-ma incetisor parfumul tau... de m-ai strange prea tare, mi-e teama ca fiecare dor de tine s-ar frange intre piepturile noastre si, ciudat, nu am mai stii nicicand sa-l inventam...

Incearca sa imi crezi cu grija... aseaza-ma usor pe aripile tale si arata-mi cum sa zbor incetisor... de te-ai ruga prea tare, mi-e teama ca toti ingerii de tine mi te-ar lua cumva din suflet si eu, cumplit, n-as mai avea nicicand pe cine sa iubesc...

Gând de tine.

Te iubesc... devreme, prea tarziu, simplu sau complicat...te iubesc acum, te iubesc din trecut, te iubesc mai mereu, te iubesc prea prezent... te iubesc atent, cu capul in nori, in rugaciuni sau cu Dumnezei, te iubesc definitiv, te iubesc uneori, te iubesc pamantean si te iubesc ingereste... te iubesc pe-nserat, la amiaza si-n zori, te iubesc infinit, te iubesc mult prea sfant, te iubesc apasat sau usor ca un fulg... te iubesc fiindca zbori, te iubesc cand zambesti, te iubesc si cand tremuri sau plangi, te iubesc in tacere sau tipand ascutit, te iubesc fara vorbe sau soptit pe furis... te iubesc in visare, te iubesc doar in gand, te iubesc peste ceruri, te iubesc ca o mare... te iubesc ca un dor, te iubesc cu uimiri, te iubesc peste toate, te iubesc din nimic, te iubesc absolut, te iubesc universal, te iubesc cumplit, absent si absurd... Si te iubesc... mirat, perfect si-atat de firesc...

În culori.

Azi noapte te-am desenat din zboruri pe cerul-perete... si ti-am colorat fiecare idee in rosu aprins, ca buza ta de sus... iar visele ti le-am colorat pe toate in verde si-n vuiet de mare, ca ochiul meu drept... somnul tau era portocaliu, iar amintirile de ieri erau violet... si zambetul l-am colorat albastru perfect, exact ca seara-n care te-am gasit...

Azi noapte te-am desenat din minuni in gandul-poveste... si ti-am colorat apoi fiecare soapta in rosu aprins, ca buza ta de jos... iar tacerile ti le-am colorat pe toate in ingeri si-n stropi de alb, ca aripa mea stanga... murmurul tau era portocaliu, iar cuvintele de ieri erau violet... si linistea am colorat-o albastru firesc, exact ca seara-n care mi-ai zambit...

Gând şoptit.

Privirile ei au mereu parfum de inserare... in ochiul drept ii rasare firesc un luceafar, iar in ochiul stang ii apun caprui mii de sori... si in privirile ei ma simt din nou un sfarsit de infinit sau vreo nastere de lumi...

Sarutarile ei au mereu parfum de mare... pe buza de jos i se sparg inspumate valuri de alb, iar pe buza de sus ii urla sarat zboruri de pescarus... si in sarutarile ei ma prefac din nou in soapta de drag sau in vreun tipat de dor...

Iubirea ei are mereu parfum de rugaciune... pe aripa dreapta i se joaca perfect puii de inger, iar pe umarul stang ii ingenuncheaza sfant Dumnezei... si in iubirea ei sunt din nou un strop de uimire sau vreo mirare de tot...

Mai spune-mi.

Spune-mi o poveste de la inceputul lumii... haide, zi-mi cum puii de ingeri invata sa culeaga rugaciuni din palmele impreunate ale vreunui Dumnezeu sau cum sfintii isi sprijina privirea pe minutarul infinit al vreunui univers... te rog, iubito, mangaie-mi tampla cu o rasuflare si mai spune-mi soptit o poveste cu faceri de lume, si cu uimiri de toate, si cu zboruri perfecte...

Si haide, spune-mi o poveste asa, de pe la inceputuri... zi-mi cum ai vrea ca printre palmele noastre impreunate puii de inger sa creada din nou in Dumnezeu sau cum de fiecare privire a mea ti se sprijina sfant o rugaciune... te rog, iubito, inveleste-mi gura cu o sarutare si mai spune-mi soptit o poveste cu mirarea din mine, si cu minunea de tine, si cu doruri perfecte...

Gând de la început.

Intr-o seara m-ai privit altfel... asa, ca si cum ai privi un copil cand se joaca de-a zborul... iar mie imi ningea pe umeri cu aripi, si cu rugaciuni, si cu ingeri... atunci te-am privit si eu... asa, ca si cum ai privi un copil cand se joaca de-a minunea...

Intr-o zi mi-ai zambit altfel... asa, ca si cum ai zambi unui rasarit de soare oglindit in ochiul de verde al vreunui infinit... iar mie imi ningea pe buze cu soapte, si cu uimiri, si cu intrebari... atunci ti-am zambit si eu... asa, ca si cum ai zambi firesc unui apus pictat perfect in ochiul caprui...

Intr-o seara m-ai iubit altfel... asa, ca si cum ai iubi un inger care invata sa-ti fie din nou Dumnezeu... iar mie imi ningea prin ganduri cu vise, si cu doruri, si cu tine... atunci te-am iubit si eu... asa, ca si cum ai iubi un inger cu care sa-nveti cumva sa zbori pana la Dumnezeu...

Gând fără îngeri (2).

Daca vrei, nu am sa-ti mai vorbesc niciodata... iti voi fi doar soapta si am sa-ti tac a zbor perfect pe umeri si prin aripi... iar gura-mi muta de atatea necuvinte va uita intr-un tarziu sa te rosteasca...

Daca vrei, nu am sa te mai privesc niciodata... voi lua doar fiecare amintire cu tine si am sa te recompun sfant intr-o icoana... iar ochii-mi orbi de ingeri si de toate ti se vor ruga dumnezeiesc...

Si daca vrei, nu am sa te mai iubesc niciodata... voi fi mereu doar capatul firesc al lumilor si fiecare drag de tine... iar sufletu-mi cumplit de gol va suspina de noi si te va transforma definitiv in dor...

Gând uşor.

Gandurile ei au parfum de inserare... la capatul fiecarui vis, un pui de inger ii picura pe frunte cu rugaciuni caprui, apoi ii invata pe de rost respiratia, si zborul, si somnul cuminte... iar la miezul ciudat al fiecarei nopti, gandurile ei se transforma in umbre ce-si danseaza soptit regasirea de la inceputul vreunei ierni...

Iubirea ei are gust de inserare... la capatul fiecarui dor, un pui de inger ploua incetisor cu amintiri caprui, apoi invata firesc sa ne fie infinit, si zbor, si nasterea lumii... iar la miezul absurd al fiecarei nopti, iubirea ei se transforma in soapte ce-si danseaza perfect ratacirea unui inceput de gand...

Ultimul dans.

Haide, iubito... e ultimul zbor... si pentru ultima oara tu ai sa fii albastrul imens pe care, candva, dinspre Dumnezeu ne alunecau incetisor a lacrima de dor puii de inger... iar eu, intaia oara, am sa fiu zambetul trist al vreunui sfant care si-a uitat rugaciunea...

Mai ramai, iubito... e ultimul ceas... si pentru ultima oara tu ai sa fii exact secunda in care, demult, mi-ai alunecat infinit printre gene si te-ai transformat in lacrima de dor... iar eu, pentru prima data, am sa fiu o soapta care-ti va spune ca este prea tarziu...

Haide, iubito... e ultimul dans... si pentru ultima oara tu ai sa fii gandul ciudat din care, cumva, ai alunecat pe tample, pe obraz, apoi te-ai prefacut intr-un sarut pe buza mea de sus... iar eu, exact ca la inceput, am sa te plang, definitiv, de prea mult dor...

Gând fără îngeri.

Daca vrei, nu am sa-ti mai vorbesc niciodata... am sa-ti tac doar pe tample, si prin par, si prin vreme... voi fi doar umbra unei soapte si imi vei simti urma tatuata ciudat pe buza ta de jos, ca pe-o silaba ce atarna prea tarziu de finalul vreunui cuvant de demult...

Daca asta e dorinta ta, nu am sa te mai invat sa crezi... am sa ma rog doar cu ceruri, si cu sfinti, si cu Dumnezei... voi fi doar umbra unui zbor de pe la inceputuri, pierdut cumva pe umarul tau drept, ca o pana ce atarna ciudat dintre zdrentele unei aripi de inger...

Si daca vrei, nu am sa-ti mai fiu nici dor... am sa plang peste lume cu vise, si cu amintiri, si cu ploi... voi fi doar umbra unui zambet pe care cineva l-a uitat pe buza ta de sus, ca o tacere ce atarna prea greu de sfarsitul ciudat al vreunei iubiri de demult...

Romanţă mică.

Ti-s ochii ca o seara cu ploaie si cu luna... pe pleoape iti aluneca in tacere un gand dinspre iarna, iar pe buze ti se naste soptit o sarutare... ceasul iti numara incetisor fiecare respiratie, apoi isi opreste minutarul fix intr-un suspin de dor... clipesti... si in privirea ta e ploaie, si luna, si seara caprui...

Ti-e parul ca o noapte cu ploaie si cu ingeri... prin gand ti se rataceste in tacere o iubire dinspre vara, iar pe buze ti se naste firesc o rugaciune... ceasul iti vegheaza atent fiecare zbor, apoi isi opreste minutarul fix intr-o lacrima de dor... suspini... si prin parul tau e noapte, si ploaie, si-un inger caprui...

Gând cu tăceri.

Pe obrazul ei se rostogolesc ganduri deghizate bland in lacrimi cu gust de mare si de dor... candva stia sa-i rasara din valul de verde al ochiului drept si sa-i viseze vreo imbratisare pe furis atunci cand privirea i se ascundea incetisor sub pleoape... din par i se scutura amintiri de demult, iar pe tampla stanga ii apune a mangaiere blonda raza tarzie si obosita a lunii...

Pe gura ei se rostogolesc taceri deghizate frumos intr-un sarut cu gust de mare si de dor... candva stia sa-i sopteasca numele intr-un inceput de suras pe buza de sus si sa-i inventeze o rugaciune cuminte atunci cand aripile i se deschideau incetisor a zbor... din par i se scutura linisti dintr-o vara de demult, iar pe buza de jos ii ingenuncheaza obosit zambetul unui pui de inger...

Gând cuminte.

Tu esti asa, ca un inceput de zi, ca o dimineata de duminica... esti ca o sarbatoare, esti a opta minune, esti fiecare soapta si orice tacere, esti prima litera din orice alfabet sau ultimul numar dinainte de plus infinit... si esti varful lumii pe care invat mereu sa ma catar, esti zborul perfect si caderile toate, esti vuietul marii si linistea noptii, esti vis de copil sau gand prea matur... esti imbratisare si esti sarutare de dor, esti somnul usor si mi-esti moartea cea dulce, esti ingerul drag sau timpul etern, esti a unsprezecea porunca si imi esti Dumnezeu... esti fiecare strop de ploaie, esti cerul intreg, esti sambata seara sau esti luni pe la pranz, esti un zambet discret, un suras pe furis, esti privirea curata si esti ochiul prea bland... si esti asa, un fel de poveste... esti gandul dintai, esti si prima idee, esti lumina pe care o vad de departe si mi-esti umbra mereu, esti dragostea toata, iubito, si esti... stilul meu...

Lună pătrată.

Aseara ti-am daruit un sarut violet... zburda razand pe buza mea de jos si-mi spunea in soapta, atunci cand nu-l vedeai, ca-i place uimirea ce doarme frumos pe arcul perfect al buzei tale de sus... si gurile noastre au visat violet...

Aseara ti-am asezat in palma dreapta o aripa de inger... plutea incetisor printr-o rugaciune de-a mea si ningea a vis parfumat dintr-o iarna de demult... si am inceput sa zburam de dor...

Aseara ti-am gasit privirea... se scalda linistita in ochiul meu stang, apoi se colora in verde, se revarsa cu lacrimi pe obraz si se transforma atat de firesc in mare... iar noi eram un rasarit perfect...

Aseara ti-am cumparat o luna patrata... se plimba pe cerul tot patrat si se prefacea ca ne vegheaza dintre crengile unui castan batran iubirea rotunda... iar noi doi eram o minune patrata...

Gând de drag.

La inceputul zilei, din amintiri i se scutura stele si rasar mii de sori... un pescarus ii tipa ascutit pe tample, iar din priviri se revarsa mari si oceane imense... pe umarul drept valurile inspumate se transforma in aripi si-n zborul firesc isi gaseste gandul de ieri...

La inceputul serii, din zambet i se scutura incetisor o tacere si i se naste cumplit un dor... timpul ii saruta usor tamplele, iar in priviri i se scalda de drag ingeri perfecti... pe umarul stang e din nou primavara, iar la capatul celalalt al mirarii isi gaseste visul de ieri...

Si la inceputul noptii, din rugaciuni i se scutura Dumnezei si se nasc zgomotos mii de lumi... pe tample ii ratacesc povesti ciudate, iar in priviri ii adoarme tarziu o minune... pe umeri ii ninge din nou cu aripi de inger si-n zborul usor isi gaseste definitiv iubirea...

Gând simplu.

De la ea am invatat sa zambesc... stia sa-mi rada incetisor prin vreo poveste si stia sa-mi sopteasca inainte de culcare un dor... iar la capatul fiecarei nopti imi arata mereu cum sa mai pot visa... imi desena cu degetul aratator in palma un curcubeu pe care sa ma inalt incetisor pana la stele si-mi inchidea cu o singura sarutare pleoapele peste mare, ma invata cum sa ma rog corect si cum sa cred prea sfant in ingeri... iar la inceputul fiecarui zbor ma invata frumos sa iubesc...

De la ea stiu sa zambesc... mi-a aratat candva ea, intr-o seara, cum se oglindea un suras intr-un ciob de minune... si de atunci, la capatul fiecarei nopti, mai visez asa, pret de-un infinit... si tot ea m-a invatat sa cred in Dumnezeu si cum sa fiu inger luni dupa-amiaza, sa plang cand mi-e dor si ma nasc linistit in vreun zbor, sa-mi placa ochii caprui si sa spun mereu "te iubesc"... da, pentru toate, ii multumesc... numele ei? nici nu conteaza... eu ii spun simplu: mama...

Gând uşor.

Se intampla uneori sa incepi sa crezi in minuni... ca atunci, ca in seara aceea... in privire mi-era asa, un pic de mare, iar prin ganduri imi tipa prelung un pescarus... peste noi ploua incetisor cu stele din carul mare, iar pe buza ta de sus se jucau de-a surasul doua jumatati de soapta... si in zborul usor eram parca fara timp si pluteam imbratisati spre plus infinit...

Pe umarul drept incepusera sa-mi creasca aripi imense, iar pe frunte mi se nasteau cu zgomot mii de lumi... prin par ti se prindeau zambind puii de inger, iar langa tampla ta, Dumnezeu stia pe de rost sa se roage la noi... da, poate ca trebuie doar sa inveti sa crezi in minuni... si uneori se intampla sa te indragostesti... exact ca in seara aceea...

Gând de tine.

Candva, la capatul innoptat al vreunui somn, te-ai scuturat perfect dintr-o rugaciune si mi te-ai asezat incetisor langa suflet... ai cazut din Rai si mi te-ai transformat apoi in inger, si-n zambet, si-n dor... iar la capatul celalalt al vreunui vis, m-am prefacut si eu, firesc, in Dumnezeu...

Candva, la inceputul nesigur al vreunui cuvant, te-ai scuturat cumva dintr-o poveste si mi te-ai asezat incetisor pe buze... ai cazut a infinit si mi te-ai transformat apoi in soapta, si-n sarutare, si-n dor... iar la sfarsitul oricarei taceri, m-am prefacut si eu, definitiv, in mirare...

Candva, din amintirea alba a vreunui miez de noapte, te-ai scuturat frumos dintre stele si te-ai asezat incetisor sa-mi veghezi nemurirea... ai cazut dintr-o privire caprui si mi te-ai transformat apoi in minune, si-n ganduri, si-n dor... candva, la inceputul zborului usor, m-am prefacut si eu, de drag, in iubire...

Zâmbet şoptit.

Ieri am intalnit fericirea... era pe strada mea, deghizata frumos intr-un pui de om... cu nasucul lipit de geamul unei cofetarii isi inventase din frig si din ganduri un zambet si-un pic de Dumnezeu... iar copilul-inger isi gasise paradisul... si pentru el totul era atat de simplu, atat de firesc... in povestea aia a lui isi stia pe de rost orice senzatie, orice sentiment, orice parfum de sfant si curat, iar in lumea lui fabuloasa de ciocolata si de gusturi perfecte isi aflase cumva visul dintai... ieri am intalnit fericirea... mergea asa, pe strada mea, deghizata frumos intr-un pui de inger si musca incetisor dintr-un zambet dulce...

Gând fără tine.

Aseara te-am pierdut... abrupt, zgomotos, cumplit... mi te-ai frant atat de absurd in fiecare silaba din primul cuvant pe care nu am mai stiut sa ti-l spun... inca mai simt in timpane tacerea ta ascutita si inca ma mai doare ultimul sarut... as fi vrut sa stiu sa te opresc... insa mi-era atat de iarna si atat de tarziu... cumva imi ratacisem timpul si vremea... iar ingerul plecase de mult la culcare... te-ai scuturat a vis urat si m-am scurs incetisor pe obrazul tau, ca o amintire de la inceputul lumii... iar tu mi-ai cazut aproape sfant din rugaciune... din ochiul stang iti plangeau soptit promisiuni dinspre vara si pe buza de sus incepuse sa-ti moara un dor... ah, de-as fi putut sa te opresc... insa nu mai stiam sa te caut decat printre ganduri senine, iar in privirea de verde imi incepuse furtuna... aseara te-am pierdut... ciudat, trist, absent...

Gând cu ploi.

Ploua... timpul plictisit s-a oprit fix la ora 7 sa-si odihneasca secundele intr-un inceput de zi si a adormit apoi obosit pe-o frantura de gand... cuvintele au inghetat ciudat pe buza de jos, intr-o soapta tarzie, iar pe obrazul stang ti se joaca de-a toamna vreun dor de demult... in ochiul drept ti se scalda aproape sfant un pui de inger, iar pleoapa de sus il acopera incetisor cu rugaciuni... la capatul perfect al vreunui infinit se nasc Dumnezei si-n toate tacerile dintre noi iti lacrimeaza prea firesc sfarsitul lumii... privirile zboara suspinand prin fereastra, iar cerul iti plange de-aseara pe geamuri a amintiri si a mine... ploua...

Dacă ninge...

Prin gandul tau imi pare ca ma pierd a iarna... pe frunte imi cad ninsori cu iubiri din vremuri de demult, iar pe tampla imi rasare tarziu steaua polara... un inger isi cauta zborul alb printre aripile de zapada, iar vreun Dumnezeu viseaza rece un fel de rugaciune... si prin gandul tau imi pare ca ma pierd a dor... pe obraz mi se opreste lacrimand un pic de infinit, iar pe buze imi adoarme insoptit amintirea unui sarut...

Prin gandul meu iti pare ca te regasesti a iarna... in privire iti rasare cumva un pic de infinit, iar pe tample iti ninge tarziu a iubire... ingerii ti se-aseaza incetisor prin aripile de zapada si-ntr-un fel de rugaciune, Dumnezeu ne viseaza a zbor... prin gandul meu iti pare ca te regasesti de drag... pe obraz ti se opreste lacrimand un dor de demult, iar pe buze iti adoarme soptit parfumul unui zambet...

Fata din vis.

Hai, aseaza-te incetisor langa mine... culca-ti tampla pe umarul meu si haide sa visam impreuna un zbor... gandurile mele vor fi aripile deschise, iar ochii tai ne vor fi rugaciuni, soaptele vor fi mirarea perfecta, iar iubirile ne vor fi ingeri prea sfinti... hai, aseaza-te langa mine... si-o sa fim, pret de un zbor, Dumnezei...

Respira-ma de drag inspre miezul noptii si lasa-mi pe buze gustul de tine... iar eu am sa te mangai cu priviri de mare si am sa te invelesc intr-un zambet parfumat pana in zori...

Hai, aseaza-te usor langa mine... culca-ti obrazul pe gandurile mele si haide sa visam impreuna un dor... ingerul meu va fi linistea mare, iar zborul tau ne va fi infinit, soaptele vor fi povestea perfecta, iar iubirile ne vor fi minuni pentru sfinti... hai, aseaza-te langa mine... si-o sa fim, pret de un dor, Dumnezei...

Vis de-aseară.

Se facea ca te pierdusem... nu-mi mai erai mare, iar eu nu-ti mai eram tarm... si intre noi nu mai era nimic... nici vuiet, nici linisti, nici soare, nici verde, nici timp... se facea ca te pierdusem... si vroiam atat de mult sa fiu infinitul perfect din valurile tale...

Se facea ca ma pierdusei... nu-ti mai eram inger, iar tu nu-mi mai erai zbor... si intre noi nu mai era nimic... nici zambet, nici soapte, nici ganduri, nici aripi, nici dor... se facea ca ma pierdusei... si vroiai atat de mult sa fii minunea fireasca din rugaciunile mele...

Se facea ca ne regasisem... tu imi erai din nou mare si eu iti eram iarasi zbor... intre noi era atata infinit si ne zambeam cu minuni pana la Dumnezeu... se facea ca ne regasisem... eram doua rugaciuni pe care ingerii si le scuturau din aripi pe un tarm...

Gând. Şi atât.

In gandul de-aseara tu erai asa, un fel de mare... cu povesti, cu vise, cu soapte, cu verde... in gandul de-aseara eu imi faceam aripi din albul perfect al valurilor inspumate si invatam apoi sa zbor de pe tarmul pustiu, doar sa-mi pot oglindi nemurirea in tine... si-n gandul de-aseara noi eram asa, un fel de poveste... cu vise, cu soapte, cu verde, cu mare...

In gandul de-aseara tu erai asa, un fel de iubire... cu povesti, cu iarna, cu ingeri, cu dor... in gandul de-aseara eu imi faceam o rugaciune din linistea perfecta a privirii tale si invatam apoi sa ma inalt pana la Dumnezeu, doar sa-mi pot gasi nemurirea de tine... si-n gandul de-aseara noi eram asa, un fel de poveste... de iarna, de ingeri, de dor, de iubire...

Gând fără timp.

Pe obrazul ei s-a oprit timpul, pret de o rasuflare, iar in albul ochiului drept s-a nascut un pic de infinit... prin parul de noapte, doi pui de ingeri se joaca de-a iarna si pe arcul perfect al buzei de sus, un zambet tarziu ii adoarme insoptit... la capatul fiecarei imbratisari, prin gandul ei ninge cumplit a dor si a dragoste mare...

Pe pielea ei s-a oprit timpul, pret de-un infinit, iar in albul ochiului stang s-a nascut un fel de minune.... prin parul de noapte, doi pui de ingeri se joaca de-a iubirea si pe arcul perfect al buzei de jos, vreun Dumnezeu i se roaga insoptit... la capatul fiecarui sarut, prin gandul ei ninge mereu cu dor si cu dragoste mare...

Gând de azi-noapte.

Azi noapte ti-am oprit timpul caprui intr-o privire si te-am transformat apoi intr-un pic de infinit, exact atunci cand clipele se ingramadeau mirate inspre ora unu... am fost ultimul vis si surasul dintai, iar la capatul rugaciunii usoare, ti-am fost, pentru o vreme, Dumnezeu...

Azi noapte ti-am gasit soapta perfecta intr-un zambet si te-am transformat apoi intr-un pic de liniste, exact atunci cand tacerile se ingramadeau mirate inspre somn... am fost ultimul inger si zborul dintai, iar la capatul rugaciunii usoare, ti-am fost, fara nici un cuvant, Dumnezeu...

Frânturi de noi...

...gandul dintai, ultima privire, cei mai frumosi ochi, sanul tau, un pic de zambet, parul de noapte, eu plecand, tu venind, aripi pereche, buze arzand, soapte tarzii, dorul prea devreme, putina iubire, rugaciuni pana la ingeri, rugaminti doar intre noi, uitare in toate, amintirea de tine, caderea din mine, imbratisare ciudata, suras de iarna, gura ta, obrajii mei, mainile tale, zborul meu, taceri pe doua voci, linisti cumplite, vis pe furis, cuvinte aiurea, idei despre vara, Dumnezei in vreo toamna, multa dragoste, un strop de infinit, minunea din mine, uimirea de tine... si iarasi gandul dintai, ultima soapta, atingerea ta, sanul rotund, cei mai frumosi ochi, curcubeu peste zambet, eu venind, tu plecand, ingeri pereche, sarutari prea fierbinti, aripi de iubire, franturi de uitare, amintiri dinspre iarna, rugaciuni nu prea sfinte, rugaminti tarzii, dor prea devreme, caderea in tine, surasul ciudat, imbratisare de vis, cuvinte pe furis, linisti pe doua voci, putin infinit, Dumnezei mult prea mult, idei inspre vara, stropi de tine, minunea din mine, mirarea de noi...

Gând de mine.

Gandeste-ma in liniste, iubito... sa nu ma trezesti cu vreun oftat sau cu vreun suspin printre doruri si sa nu cumva sa-mi deranjezi zborul prin vis cu mirarea de mine...

Zambeste-ma cu grija... mi-e teama sa nu ma frang cumva pe buzele tale si sa ma doara apoi fiecare sarut sau fiecare cuvant... imbratiseaza-ma usor, ca o parere si-apoi ingenuncheaza ingeresc si roaga-ma sfant la Dumnezeu, ca pe-o minune...

Gandeste-ma incetisor, iubire... sa nu ma trezesti cu vreo soapta sau cu vreo tacere ciudata printre doruri si sa nu cumva sa-mi deranjezi uimirea din vis cu linistea de mine...