Candva, la capatul innoptat al vreunui somn, te-ai scuturat perfect dintr-o rugaciune si mi te-ai asezat incetisor langa suflet... ai cazut din Rai si mi te-ai transformat apoi in inger, si-n zambet, si-n dor... iar la capatul celalalt al vreunui vis, m-am prefacut si eu, firesc, in Dumnezeu...
Candva, la inceputul nesigur al vreunui cuvant, te-ai scuturat cumva dintr-o poveste si mi te-ai asezat incetisor pe buze... ai cazut a infinit si mi te-ai transformat apoi in soapta, si-n sarutare, si-n dor... iar la sfarsitul oricarei taceri, m-am prefacut si eu, definitiv, in mirare...
Candva, din amintirea alba a vreunui miez de noapte, te-ai scuturat frumos dintre stele si te-ai asezat incetisor sa-mi veghezi nemurirea... ai cazut dintr-o privire caprui si mi te-ai transformat apoi in minune, si-n ganduri, si-n dor... candva, la inceputul zborului usor, m-am prefacut si eu, de drag, in iubire...
Candva, la inceputul nesigur al vreunui cuvant, te-ai scuturat cumva dintr-o poveste si mi te-ai asezat incetisor pe buze... ai cazut a infinit si mi te-ai transformat apoi in soapta, si-n sarutare, si-n dor... iar la sfarsitul oricarei taceri, m-am prefacut si eu, definitiv, in mirare...
Candva, din amintirea alba a vreunui miez de noapte, te-ai scuturat frumos dintre stele si te-ai asezat incetisor sa-mi veghezi nemurirea... ai cazut dintr-o privire caprui si mi te-ai transformat apoi in minune, si-n ganduri, si-n dor... candva, la inceputul zborului usor, m-am prefacut si eu, de drag, in iubire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu