De la ea am invatat sa zambesc... stia sa-mi rada incetisor prin vreo poveste si stia sa-mi sopteasca inainte de culcare un dor... iar la capatul fiecarei nopti imi arata mereu cum sa mai pot visa... imi desena cu degetul aratator in palma un curcubeu pe care sa ma inalt incetisor pana la stele si-mi inchidea cu o singura sarutare pleoapele peste mare, ma invata cum sa ma rog corect si cum sa cred prea sfant in ingeri... iar la inceputul fiecarui zbor ma invata frumos sa iubesc...
De la ea stiu sa zambesc... mi-a aratat candva ea, intr-o seara, cum se oglindea un suras intr-un ciob de minune... si de atunci, la capatul fiecarei nopti, mai visez asa, pret de-un infinit... si tot ea m-a invatat sa cred in Dumnezeu si cum sa fiu inger luni dupa-amiaza, sa plang cand mi-e dor si ma nasc linistit in vreun zbor, sa-mi placa ochii caprui si sa spun mereu "te iubesc"... da, pentru toate, ii multumesc... numele ei? nici nu conteaza... eu ii spun simplu: mama...
De la ea stiu sa zambesc... mi-a aratat candva ea, intr-o seara, cum se oglindea un suras intr-un ciob de minune... si de atunci, la capatul fiecarei nopti, mai visez asa, pret de-un infinit... si tot ea m-a invatat sa cred in Dumnezeu si cum sa fiu inger luni dupa-amiaza, sa plang cand mi-e dor si ma nasc linistit in vreun zbor, sa-mi placa ochii caprui si sa spun mereu "te iubesc"... da, pentru toate, ii multumesc... numele ei? nici nu conteaza... eu ii spun simplu: mama...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu