Ploua... timpul plictisit s-a oprit fix la ora 7 sa-si odihneasca secundele intr-un inceput de zi si a adormit apoi obosit pe-o frantura de gand... cuvintele au inghetat ciudat pe buza de jos, intr-o soapta tarzie, iar pe obrazul stang ti se joaca de-a toamna vreun dor de demult... in ochiul drept ti se scalda aproape sfant un pui de inger, iar pleoapa de sus il acopera incetisor cu rugaciuni... la capatul perfect al vreunui infinit se nasc Dumnezei si-n toate tacerile dintre noi iti lacrimeaza prea firesc sfarsitul lumii... privirile zboara suspinand prin fereastra, iar cerul iti plange de-aseara pe geamuri a amintiri si a mine... ploua...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu