Aseara te-am pierdut... abrupt, zgomotos, cumplit... mi te-ai frant atat de absurd in fiecare silaba din primul cuvant pe care nu am mai stiut sa ti-l spun... inca mai simt in timpane tacerea ta ascutita si inca ma mai doare ultimul sarut... as fi vrut sa stiu sa te opresc... insa mi-era atat de iarna si atat de tarziu... cumva imi ratacisem timpul si vremea... iar ingerul plecase de mult la culcare... te-ai scuturat a vis urat si m-am scurs incetisor pe obrazul tau, ca o amintire de la inceputul lumii... iar tu mi-ai cazut aproape sfant din rugaciune... din ochiul stang iti plangeau soptit promisiuni dinspre vara si pe buza de sus incepuse sa-ti moara un dor... ah, de-as fi putut sa te opresc... insa nu mai stiam sa te caut decat printre ganduri senine, iar in privirea de verde imi incepuse furtuna... aseara te-am pierdut... ciudat, trist, absent...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu