15 decembrie 2008

Ratacire in soapta.

In parul tau as ascunde o noapte rece de la inceputul iernii... apoi razand am cauta-o tinandu-ne de mana pana ce ne-am pierde ciudat intr-o clipa ratacita inspre ora 12 sau in vreun gand cu ploi aruncat de vreun inger pe trotuar...

In zambetul tau as picura mereu cate-un strop de minune... apoi l-as culege cu grija intr-o soapta si ti l-as trasforma intr-un sarut perfect pe buza de sus atunci cand timpul oboseste sa mai treaca...

In palma ta as inventa atatea intrebari si as invata sa gasesc mereu cate un raspuns... apoi m-as apleca usor cu tampla pe sanul tau si l-as intelege firesc intr-un suspin de dor sau vreo aducere-aminte...

Si da, in privirea ta mi-am ascuns o noapte rece de la inceputul iernii... am cautat-o apoi de unul singur intr-un vis ciudat dinspre ora 12... iar la capatul unei minuni am gasit-o soptita perfect intr-un zambet ce se furisase firesc pe buza ta de sus...


Niciun comentariu: