Ce-ar fi daca intr-o seara ti-as cere sa uiti de tine si sa-mi fii pentru o clipa gandul cel dintai ? Sau ce-ar fi ca-n palma ta sa-ti desenez o minune, in verde si-albastru, pentru mai tarziu ? Spune-mi, ce-ar fi sa ma opresc din zbor, chiar la umbra blanda a privirii tale, si sa-ti spun o poveste cu ingeri din iarna de afara ? Dar ce-ar fi sa invatam sa credem din nou in iubiri si sa ne amestecam buzele intr-un sarut usor, exact atunci cand noaptea din parul tau se preface in tacere ? Si ce-ar fi sa-ti fiu zambetul frumos pe care sa il porti in fiecare zi, iar tu sa-mi fii linistea toata intr-un decembrie copilaresc sau oricand ?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu