09 decembrie 2008

Gând cu nemuriri.

Azi-noapte ti-am coborat in vis, cu nemuriri si cu stropi de minune... te-am sarutat pe frunte si pe obrajii ce-si mai purtau inca urmele sarate ale vreunui dor de la inceputul somnului, ti-am mangaiat parul cu linisti si m-am intins la umbra gandurilor tale...

O vreme te-am privit in tacere, cu nod in gat si cu dragoste mare... ti-am atins spatele si te-ai infiorat, m-am catarat cu degetele pe sira spinarii, ca pe-o coloana a infinitului, spre chipul frumos si catre ultima ta idee, apoi ti-am soptit de mii de ori numele de drag...

Am adormit tarziu pe buza ta de sus, cu sarutari si cu "te iubesc" spus in somn... pe obrajii tai am lacrimat cu ingeri ce incercau sa-si aminteasca firesc vreun inceput de dor, apoi te-am zambit pe toata intr-o minune perfecta... da, azi-noapte in visul tau, pret de o umbra, am fost nemuritori...


Niciun comentariu: