Gând cu minuni.

In privirea ta se-aprind lumini de drag si de neintelesuri... ti-ai uitat demult intrebarea, dar raspunsul ti-e limpede in zambetul frumos si-n ochii de noapte... la capatul unei minuni incepe sa ninga incetisor cu iubiri si pe tampla dreapta ti se naste in soapta un gand...

Tine-ma de mana prin iarna de afara si haide sa ne imaginam ca pret de un infinit suntem ingeri de zapada... ia-ma de dupa umeri si invata-ma sa zbor in rasul tau, iar eu te voi cuprinde toata intr-o idee perfecta si-am sa te ascund de frig la mine-n suflet...

Da, in privirea ta mi-am amintit intrebarea de mai ieri si pe tampla dreapta am gasit raspunsul corect... buzele tale mi-adorm pierdute intr-un sarut pe buza de sus, iar ochii de noapte imi viseaza frumos o poveste de dor cu iubiri si cu iarna... la capatul unei minuni mi-am gasit intelesul in zambetul tau drag...

Inceput de inger.

Din gandul cel dintai i se naste pe buze o soapta si-un inceput de zambet... la miezul noptii e mereu timp pentru sperante si pentru picaturi perfecte de zbor... ii aude glasul bland spunandu-i senin o poveste despre iarna si o liniste mare ii cuprinde toata faptura si sufletul obosit...

Din visul cel dintai i se naste in privire o iubire si-un inceput de inger... la miezul noptii e mereu timp pentru rugaciuni si pentru picaturi perfecte de dor... il simte langa ea si-i simte sarutarea usoara spunandu-i bland o poveste in doi din iarna de afara, apoi o liniste mare o zambeste de drag si o cuprinde usor, usor... somn usor...

Ratacire de drag.

Ne privim cu drag printre ingeri si ne strangem in brate zambind frumos... in noapte ochii tai imi sunt inceput firesc de vis, iar soapta usoara imi spune o poveste cu liniste mare si taceri albastre... iti rad incetisor pe tample si tu-mi tremuri pe obraz de frig si de dor... la inceputul iernii sarutarea ta are parfum de zapada ce-a uitat sa mai cada, iar atingerile ne sunt jocuri simple de copii...

Ma strangi in brate cu noapte albastra si minuni curate... in privire iti rad Dumnezei, iar in glasul soptit se aud colinde frumoase si povesti pline de infinit... tac enorm la tine in gand si tu te joci infrigurata cu degetele pe spatele meu, intr-o imbratisare tarzie... la inceputul iernii ma saruti cu linisti pe buza de sus, iar eu te zambesc cu ingeri de drag...

Gând in doi.

Pe aripa noptii rasar de nicaieri doi ingeri micuti ce-si zambesc in culori si-si impart mainile la doi... nu e nimeni sa ii vada... doar cateva ganduri uitate de cineva la inceputul iernii...

La capatul privirii li se intampla perfect o minune, iar pe scara catre Dumnezeu ii asteapta mai mereu cate-o rugaciune... au invatat ca-n zbor ideile plutesc sfant si in taceri si-au ingropat firesc soapta spre Paradis...

Intr-un zambet colorat de la inceputul iernii, cineva a invatat sa gandeasca in doi... nu mai conteaza nimic... doar maini ce se ating usor si un sarut cu parfum de trandafir... apoi pe aripile ingerilor rasare cu liniste noaptea...

Ce-ar fi ?

Ce-ar fi daca intr-o seara ti-as cere sa uiti de tine si sa-mi fii pentru o clipa gandul cel dintai ? Sau ce-ar fi ca-n palma ta sa-ti desenez o minune, in verde si-albastru, pentru mai tarziu ? Spune-mi, ce-ar fi sa ma opresc din zbor, chiar la umbra blanda a privirii tale, si sa-ti spun o poveste cu ingeri din iarna de afara ? Dar ce-ar fi sa invatam sa credem din nou in iubiri si sa ne amestecam buzele intr-un sarut usor, exact atunci cand noaptea din parul tau se preface in tacere ? Si ce-ar fi sa-ti fiu zambetul frumos pe care sa il porti in fiecare zi, iar tu sa-mi fii linistea toata intr-un decembrie copilaresc sau oricand ?

Privire de noapte.

Amintirile mi-au incremenit demult pe gene, iar trupul mi se sprijina absent pe o privire de noapte... iarna mi-e cald la tine in gand, imi simt degetele de la maini inventand minuni in palma ta si simt cum pe spate imi cresc aripi albe pana la Dumnezeu... un inger se viseaza rasul meu si tu imi adormi senin peste suflet, din Univers ne ploua etern cu secunde, iar pe buze iti desenez cu stele albastre un sarut...

La capatul celalalt al noptii rasare frumos o privire, iar amintirile se opresc firesc intr-un zambet de-al tau... mainile noastre si imbratisarile ne tin de cald peste iarna, pe obraz ni se nasc rugaciuni, ingerii invata sa ne zboare pe spate si intr-un gand tarziu ne credem din nou Dumnezei... iar eu visez ca-ti sunt ras zgomotos si tu-mi visezi linisti pe suflet, pe tampla mi-adormi suspinand in tacere, iar pe buza ta de sus iti inventez din nimic un sarut...

Ratacire in soapta.

In parul tau as ascunde o noapte rece de la inceputul iernii... apoi razand am cauta-o tinandu-ne de mana pana ce ne-am pierde ciudat intr-o clipa ratacita inspre ora 12 sau in vreun gand cu ploi aruncat de vreun inger pe trotuar...

In zambetul tau as picura mereu cate-un strop de minune... apoi l-as culege cu grija intr-o soapta si ti l-as trasforma intr-un sarut perfect pe buza de sus atunci cand timpul oboseste sa mai treaca...

In palma ta as inventa atatea intrebari si as invata sa gasesc mereu cate un raspuns... apoi m-as apleca usor cu tampla pe sanul tau si l-as intelege firesc intr-un suspin de dor sau vreo aducere-aminte...

Si da, in privirea ta mi-am ascuns o noapte rece de la inceputul iernii... am cautat-o apoi de unul singur intr-un vis ciudat dinspre ora 12... iar la capatul unei minuni am gasit-o soptita perfect intr-un zambet ce se furisase firesc pe buza ta de sus...

Gând de azi-noapte.

Noaptea visele se trasforma in soapte si adorm de fericire pe gura ta, intr-un zambet perfect... prin par puii de inger ti se joaca razand cu razele blonde ale lunii, iar pe tample si pe frunte cateva ganduri isi aduc aminte de mine... Dumnezeu ingenuncheaza langa tine sa-ti spuna o poveste din iarna de afara si se roaga apoi peste timp, in zeci de taceri si in mii de culori...

Ti-alunec pe gene si ma trasform in suspin de dor pe sanul rotund... ideile mi se opresc in respiratia ta, iar cuvintele imi amutesc de uimire pe buza de sus... si-as vrea sa te sarut si sa te tin in brate, sa te strang la piept si sa te cuprind pe toata intr-o bataie a inimii... atipesc pentru o clipa langa soldul fierbinte si ma amestec ciudat cu parfumul pielii tale si cu degetele de la mana dreapta...

In vis ne transformam amandoi intr-o privire verde si ne gasim culcusul perfect in aceiasi ochi de mare... suntem impreuna o singura frunte si o singura gura, soptim amandoi aceeasi rugaciune de seara si ne jucam razand prin aripile aceluiasi pui de inger... in linistea dintre noi ne credem firesc Dumnezei, iar timpul intreg ne este de-acum doar o poveste in culori din iarna de afara...

Ratacire spre mine.

Iarna ma doare rece in suflet si-n fiecare respiratie, imi tace apasat prin minte si-mi rasufla inghetat peste tample... universul intreg mi se pare o camera ingusta, copacii si intunericul imi sunt peretii ce-mi stramteaza si-mi claustreaza orice idee, iar in cer - tavanul lumii - de luna-candelabru mi s-a spanzurat trist si-nsingurat dorul de tine... ingerul a fugit demult pe vreo fereastra uitata deschisa, lasandu-mi doar o aripa si-o promisiune dintr-un inceput de zbor... dintr-un ceas vechi si prafuit secundele imi ranjesc a sfarsit sau a cioburi de vesnicie, din genunchi imi cresc radacini ce ma leaga ciudat de podea, iar dintr-o ramasita de rugaciune mi-e frig si cumplit de tarziu...

Pe buzele mele numele tau se faramiteaza si-mi cade cu zgomot spart la picioare, iar eu ma grabesc sa adun fiecare litera si orice silaba ca sa te recompun la loc din minuni... pe obraz curg siroaie uitarile verzi si linistile imense, mainile te cauta bezmetice in negru si-n gri si-ar vrea sa-ti atinga macar pentru o clipa umbra, iar la usa imi bat cu putere aduceri-aminte... de departe se-aud intrebari, dar imi pare absurd sa le stiu si raspunsul, pe umeri se lasa incet toata lumea, de stele mi se atarna o ultima privire, din ganduri ingerul alearga inapoi catre toamna, iar in ceasul din perete iubirea mi s-a sinucis de dor exact la miezul noptii... dar tu esti acum departe... si nici nu-ti pasa ca imi taci cumplit in fiecare gand si ma dori atat de rece in suflet si-n iarna...

Gând cu nemuriri.

Azi-noapte ti-am coborat in vis, cu nemuriri si cu stropi de minune... te-am sarutat pe frunte si pe obrajii ce-si mai purtau inca urmele sarate ale vreunui dor de la inceputul somnului, ti-am mangaiat parul cu linisti si m-am intins la umbra gandurilor tale...

O vreme te-am privit in tacere, cu nod in gat si cu dragoste mare... ti-am atins spatele si te-ai infiorat, m-am catarat cu degetele pe sira spinarii, ca pe-o coloana a infinitului, spre chipul frumos si catre ultima ta idee, apoi ti-am soptit de mii de ori numele de drag...

Am adormit tarziu pe buza ta de sus, cu sarutari si cu "te iubesc" spus in somn... pe obrajii tai am lacrimat cu ingeri ce incercau sa-si aminteasca firesc vreun inceput de dor, apoi te-am zambit pe toata intr-o minune perfecta... da, azi-noapte in visul tau, pret de o umbra, am fost nemuritori...

Gând simplu.

Cand te-am privit intaia oara pur si simplu am stiut... zambetul tau m-a adus intr-o clipa mai aproape de un paradis in care nu mai credeam demult, iar privirea verde si-a gasit definitiv intelesul in sufletul meu... nu am cum sa uit glasul tau si atingerile ca din intamplare pe mana mea, nu am cum sa iti uit parfumul si mirosul pielii, nu am sa uit rasul perfect sau parul de tei... candva, intr-un sfarsit de aprilie parca un pic mai rece, m-ai invatat sa zbor din nou catre stele, mi-ai aratat ca si puii de inger viseaza in curcubeu si mi-ai reamintit cum sa ma indragostesc infinit... si pentru ca esti atat de frumoasa, pentru ca-mi esti in ganduri mereu si pentru ca esti minunata, pentru ca mi-e dor de tine de mor si pentru ca pot sa te iubesc pana la marginea oricarei lumi... iti multumesc... atat.

Gând târziu.

Am sa iti fiu mereu dimineata plina de speranta unei noi zile, am sa fiu serile tarzii de vara sau noptile cu rece si cu zapada trosnind sub picioare dintr-o iarna oarecare, voi fi orice anotimp si orice inceput de an, iti voi fi rugaciune sau a opta minune... am sa invat sa fiu vantul din toamna, am sa fiu linistea toata, am sa fiu ploaie, ninsoare, am sa fiu soare puternic si nor cenusiu, am sa fiu inger cand zborul se va frange si am sa fiu Dumnezeu cand ai sa uiti sa crezi, iti voi fi ochii verzi cand plangi peste vara sau buza de sus cand vei suspina de dor... am sa fiu imbratisare calduroasa, am sa fiu tremuratul usor, am sa iti fiu emotia oricarei revederi si voi fi amintirea de demult, voi fi prima idee si ultimul vis, intaiul suras sau cea din urma lacrima, iti voi fi sufletul bun si dragostea intreaga... am sa fiu primavara din par si mirosul din piele, am sa fiu "nu" si "da" sau am sa fiu doar "poate", voi fi atingere usoara si sarutarea fierbinte, am sa fiu tacerea cumplita, am sa fiu cerul albastru, iti voi fi semn de carte si cuvant inainte, voi fi atat de simplu totul sau doar un "fapt divers"... am sa fiu fiecare litera din numele tau, am sa fiu glasul soptit, voi fi plecare si voi fi mereu sosire, voi fi disperarea sau calmul absolut, am sa fiu timpul imens sau un infinit oarecare, iti voi fi zambet de drag sau vreun gest de repros... am sa fiu noapte alba si am sa fiu ziua ta, am sa fiu un "multumesc" sincer sau "te rog" mult prea corect, voi fi rasarit si apus in culori, voi fi cadere in mare, am sa fiu doar senzatia de sambata dupa-amiaza sau sentimentul ciudat din ajun de Craciun, iti voi fi ce vei vrea, voi fi ce ai uitat sa iti doresti, iar peste toate am sa te iubesc mereu perfect si definitiv...

Ratacire in alb si negru.

Ar vrea sa plece departe... urcari, coborari... chiar nu conteaza, doar sa fie cat mai departe... ar vrea ca gandurile sa-i fie treptele spre nicaieri si pentru prima oara sa aiba curajul sa nu mai creada nimic... candva stia sa viseze in culori, stia sa zboare si sa-si urle in gura mare fiecare dorinta... acum ii e teama si sa taca, iar ideile i se lovesc in alb si negru de ferestrele reci... din privirea obosita i se nasc mereu doruri cumplite ce i se revarsa cu verde perfect pe obraji... pe buze i-a murit de drag numele lui si stie ca o singura soapta l-ar putea naste din nou... in suflet simte cum linistea se zbate sa scape din lanturi, iubirea ar vrea sa-i zambeasca, insa a invatat atat de ciudat sa-si ucida curajul, si sperantele, si visarea...

Da, ar vrea doar sa plece... si chiar nu mai conteaza daca urca sau coboara... nu vrea decat sa poata sa deschida ceva, vreo usa sau vreo fereasta, sa-si faca din ganduri treptele pe care sa fuga in alb si negru si sa creada din nou colorat... de nicaieri un inger o plange cu doruri pe obraji, iar ideile ii zboara obosite si se amesteca verde intr-o ultima privire... prin vis ii simte sarutarea blanda, atingerile usoare si iubirea imensa... un ultim suspin ii sfasie sufletul si in somn ii sopteste numele de drag... pe buze i-adoarme tarziu un fel de zambet si undeva, departe, parca aude cum se naste perfect o liniste...

Ratacire spre noi.

Haide sa fim impreuna un inceput somnoros de iarna si sa invatam sa ningem cu fulgi mari in visul curat al vreunui pui de inger... vino sa ne imaginam un zambet pe chipul lui Dumnezeu si sa cadem apoi in plutiri peste vreo rugaciune de seara... sau haide mai bine sa oprim timpul in loc si sa facem schimb de priviri si de secunde prea uimite de-atata verde...

Haide sa ne intalnim pe furis in rasul zgomotos al unui copil si sa ne amestecam apoi cu frigul ce-i imbujoreaza obrajii... vino sa fim vreun sarut perfect pe buzele unor indragostiti si sa cadem apoi ametiti intr-o strangere de maini plina de dorinta... sau haide mai bine sa ne asezam pe marginea vreunui infinit si sa vedem cum mor si se nasc mii de lumi...

Haide sa fim impreuna o poveste spusa in soapta unui pui de inger si sa-i ningem cu linisti peste visul curat... vino sa invatam pe de rost sa-i zambim lui Dumnezeu si sa cadem apoi in plutiri peste inceputul somnoros al iernii... sau haide mai bine sa oprim iubirea in loc si sa facem schimb de priviri si de minuni prea mirate de-atata dor...