Si primavara incepe cu tine, doar ti-am spus... pe piele iti picur in taine iubirea, apoi ma ratacesc intr-o adiere prin parul tau, in coltul ochiului drept iti infloresc de dor si pe buze-ti asez o minune... la miezul noptii clipele intepenesc parfumate intr-o respiratie, iar eu ma-mbat de tine spre infinit...
Candva m-am regasit la capatul unui gand de-al tau... n-ai spus nimic, doar m-ai privit si mi-ai tacut usor pe obraz, mi-ai atins cu degetele zborul ciudat si m-ai invatat sa cred din nou in Dumnezeu... cumva, la inceputul vreunui vis, ma asteptai cu linisti... iar eu ti-am adormit zambind intr-o rugaciune...
La miezul noptii parul iti miroase a intuneric... pe piele ti se-nfioara un pui de inger, printre picioare ni se impleticeste firesc o minune, in coltul ochiului drept iti infloresc iubiri si pe buze ti-asez de drag o sarutare... te imbratisez tarziu, abia soptit, intr-un raspuns parfumat... si doar ti-am spus...
Sa nu-mi ceri, iubito, sa-mi tin gandurile cuminti... tu stii ca de dor mi-au innebunit de tot si mi s-au transformat in rasuri zgomotoase de copil... asa ca inspre vara tu doar sa ma privesti intelegatoare si sa-ti scuturi incetisor capul, sa ma dojenesti putin cu degetul aratator indreptat catre Dumnezeu si apoi sa-mi zambesti de drag intr-o floare de salcam sau de minune...
Si nu cumva sa vrei sa-mi tin gandurile deoparte... nu as putea decat sa-ti plang cu ploaie calda peste doruri si-apoi sa-ti mor de drag langa zbor... doar stii ca inspre vara ingerul imi rade a copil, iar Dumnezeu mi se roaga intelegator in fiecare zambet... pe tample au inflorit minuni, iar in suflet mi-au innebunit de tine toti salcamii... si-ti dau orice, iubito, dar sa nu-mi ceri sa fiu cuminte...
La noapte am sa-ti colorez un vis in nuante de verde si-n inceputuri de violet, apoi am sa ti-l prind cu o privire de drag sub pleoapa ochiului drept, exact inainte sa adormi... prin somn iti voi desena pe gene vreun capat de curcubeu, iar celalalt ti-l voi aseza firesc pe buze in primul zambet de maine dimineata...
La noapte am sa-ti imaginez un zbor in nuante de rugaciune si-n inceputuri de inger, apoi am sa ti-l prind cu o idee de drag pe spatele lui Dumnezeu, exact inainte sa adormi... si prin somn iti voi aseza pe-un obraz un capat de iubire, iar pe celalalt am sa-ti trezesc firesc vreun dor in primul sarut de maine dimineata...
Intr-o zi mi-ai zambit asa, intamplator, iar pe gura mea s-a inveselit ciudat un pui de inger ce-si pierduse cumva zborul pe buza de sus... si acum stiu sa te sarut cu stropi de minune la inceputul oricarui suras...
Intr-o zi m-ai privit asa, intamplator, iar in albul ochiului drept s-a pierdut firesc un pic de noapte, cu stele verzi sau somnuri prea albastre... si acum stiu sa visez in culori la capatul tarziu al imbratisarii tale...
Intr-o zi m-ai iubit asa, intamplator, iar in sufletul meu s-a oprit perfect timpul sa-si caute clipele pierdute cumva printre bataile inimii... si acum stiu ca ma pot indragosti de tine la fiecare sfarsit absolut de infinit...
Ploua incet... afara si aiurea... somnul imi da tarcoale, insa, curios, gandurile-mi sunt treze... si dorul la fel... in pervaz imi bat stropi reci, iar prin suflet imi ranjeste apasat un pic de intuneric...
Uneori mi-e atat de teama ca te-as pierde... ca m-ai uita cumva pe ultimele litere ale numelui tau si ca mi-ar trebui apoi alfabete intregi si toate limbile pamantului sa te recompun corect intr-un cuvant de drag... tacerea din mine e grea si ma trage mereu in jos... sunt acum una cu pamantul, sunt podeaua pe care calc, sunt soaptele care se scutura pe covor... as vrea sa strig, sa urlu in gura mare, insa glasul s-a speriat si el... te pastrez cu liniste intr-un nod in gat si-n vorbe pe care nu le-am stiut niciodata...
Da, mi-e teama ca privirea ta nu mi-ar mai fi noapte si ca degetele mele nu ar mai putea sa ti se joace-n minuni cu parul moale... mi-e frica sa cad in genunchi si sa ma rog singur la ingeri si mi-ar fi perfect egal ca rugaciunile imi coboara sau urca din mainile mele pana la sfinti... as fi doar o lacrima pe obrazul lui Dumnezeu si mi-ar fi prea teama sa nu alunec si sa-mi frang plansul... ah, si mi-e cumplit de frica sa nu-ti uit gura fierbinte, zambetul perfect, buzele subtiri si sarutarea dulce... si mi-e teama ca m-as pierde candva nemangaiat din imbratisarile tale...
Uneori mi-e teama ca nu m-ai mai vrea... ca m-ai lasa cumva la marginea timpului si ca mi-ar trebui apoi infinituri intregi ca sa te recompun corect intr-o singura clipa de drag... tristetea e cumplit de mare si ma trage mereu afara din mine... sunt acum nimic, sunt doar ceea ce mai pot respira, sunt vremea care trece absent... as vrea sa ma pot opri in ceasul din perete, sa incremenesc fix la ora 12 sau oricand, insa secundele mi se scurg cu zgomot intr-o clepsidra prea mica si-n amintiri pe care nu le-am avut niciodata...
Pe tample mi se-aseaza usor vise-n culori si pe buze imi surade in stropi frumosi iubirea... somnul mi-a adormit firesc pe-un gand cu tine... si dorul la fel... in suflet e din nou liniste... iar afara ploua incet...
Daca ai fi un inceput de zi dintr-un anotimp oarecare, te-as respira cu sfarsit de somn si adormiri si ti-as savura lenes finalul ultimului vis... Daca ai fi o ceasca de cafea sau de ceai cald cu lamaie, te-as bea usor, cu sorbituri incete si ti-as savura parfumul si aromele aburinde, razand inspre dimineata... Daca ai fi un gand de-al meu, te-as gandi si te-as transforma firesc in rugaciune, te-as incrusta intr-o cuta de pe frunte si te-as zidi apoi intr-o idee geniala... Daca ai fi un sarut, ti-as face culcus pe buza mea de sus si te-as pastra fierbinte intr-un zambet de drag... Daca ai fi doar o litera, o silaba sau o vorba buna, flamand mi-as umple gura de tine si te-as rosti tarziu intr-o propozitie perfecta... Daca ai fi vreun Dumnezeu, te-as cauta insingurat printre sfinti si ingeri rataciti, apoi, ingenuncheat, as invata sa cred ca existi... Daca ai fi o privire, te-as scalda verde in albul ochiului drept si te-as inveli cu pleoapa sa nu te pierzi cumva de dor... Daca mi-ai fi doar TU, te-as picura cu taceri si cu linisti mari intr-o minune si te-as sopti pe-nserat in doua cuvinte: TE IUBESC... Atat.
Gandurile mi se amesteca in nuante de inceput cu facerea abia soptita a lumii si cu finalul brusc al clipei de tacere... dintr-un cuvant nerostit mi-atarna silabele in alb si negru, iar primprejur imi cad de aiurea amintiri si idei despre tine... te oftez mai mereu si te respir de dor, apoi te pictez cu linisti pe-un vis dinspre seara... si da, te gandesc perfect in nuante imperfecte de la inceputul lumii si in sfarsit colorat de infinit... cu pielea-n parfumuri de roz si cer poate-un pic cam albastru, rosu-n obraz si-un strop violet de apus, cu albul pe umar, cu-ntuneric si griuri prin par si-n privire, cu rasarituri portocalii si soapte de drag peste buze, cu ochi de verde si cu mov ce se joaca frumos langa mine... apoi te zambesc... si alunec spre noapte usor, usor... somn usor!
Astazi am sa opresc timpul in loc... pentru o clipa am sa fiu tacere mare si soapta imensa cu care secundele vor curge in sens invers pe obrazul tau stang... in privire am sa-ti inghet un val de mare si sub pleoapa ta am sa fiu pentru putin iarna si tot frigul din lume... apoi am sa-ti cad in ploi uriase pe buza de sus si-am sa plang tarziu cu dor si cu jumatati de ora prin ganduri si prin vreme...
Astazi am sa opresc timpul in loc... pentru un infinit am sa fiu iubire mare si rugaciunea imensa cu care ingerii aluneca in sens invers catre Dumnezeu... in ochiul drept am sa-ti topesc de drag un strop de primavara si sub pleoapa ta am sa fiu pentru totdeauna vis si-nceputuri de lume... apoi am sa-ti cad in dor urias peste ganduri si-am sa ma indragostesc intr-un tarziu, pentru a mia oara, de tine...
Pe gandul simplu al primaverii tale imi imaginez perfect un zambet... un capat il asez cuminte pe buza ta de sus, iar celalalt il port frumos si verde intr-o privire de drag... si din gandul dintai al primaverii tale iti zambesc parfumat cu iubire...
Pe intrebarea fireasca a inimii tale imi construiesc din minuni un dor... un capat il leg sfant de rugaciunea catre vreun Dumnezeu, iar celalalt il port uimit si curat intr-un zbor de inger... si la prima intrebare a inimii tale iti raspund cu minuni: TE IUBESC!
Intr-o zi m-ai privit altfel... acum stiu taina ochilor frumosi, le stiu intunericul si lumina, le inteleg firesc orice zbatere si-mi oglindesc in ei minunea... probabil ca m-ai privit altfel... si de atunci am invatat pe de rost sa te vad in culori...
Intr-o zi mi-ai zambit altfel... acum stiu linistea gurii tale, ii stiu tacerea si soapta fierbinte, ii inteleg imediat orice tremur al buzelor si-mi odihnesc pe ea sarutarea... probabil ca mi-ai zambit altfel... si de atunci sufletul a invatat sa-mi creada in primaveri...
Intr-o zi m-ai iubit altfel... acum stiu caldura imbratisarii tale, iti stiu dorul si atingerea usoara, iti inteleg perfect orice gand si-mi visez peste el fericirea... probabil ca m-ai iubit altfel... si de atunci am invatat sa ma indragostesc in fiecare zi de tine...
Daca m-ai chema, soptit, la inceputul unei seri de primavara, ti-as veni prin par si te-as adia parfumat cu margini de lume si nasteri sfinte... ne-am impreuna apoi mainile si am invata sa ne rugam tacand usor pe tamplele lui Dumnezeu, iar la capatul celalalt al zborului frumos te-as inventa pe rand in toate culorile curcubeului...
Daca m-ai chema, cumva, in mijlocul firesc al unui zambet, ti-as veni dulce pe buze si te-as saruta cu stropi de rasuri copilaresti si lacrimi de fericire... ne-am imbratisa apoi strans si am invata sa ne amestecam gurile intr-un singur gust, iar la capatul celalalt al clipei te-as inventa din timp in timp intr-un infinit perfect...
Daca m-ai chema, de drag, la sfarsitul ciudat al vreunui vis, ti-as veni devreme pe gene si te-as picura cuminte cu adormiri parfumate si somn prea usor... ne-am azvarli apoi cu verde-caprui in albul ochiului drept si am invata sa ne iubim sub aceeasi pleoapa, iar la capatul celalalt al unei minuni ne-am inventa impreuna intr-o singura privire...
La inceputul primaverii esti mereu mai frumoasa... ochiul drept lumineaza firesc o margine de lume, zambindu-si privirile pe chipul vreunui Dumnezeu... tacerile iti miros pe rand a zori de zi si a crini curati, iar pielea ti-e atat de ciudat si fiebinte un rosu de trandafir...
Si-n primavara esti mereu mai frumoasa... sanul stang tresare de drag atunci cand ingerul se aseaza tarziu pe-o margine de lume, odihnindu-si zborul pe umarul tau... linistea toata-ti miroase perfect a iubire si a capat de curcubeu, iar in suflet ti-e atat de firesc un inceput de minune...
Si primavara incepe cu tine, doar ti-am spus... pe piele iti picur in taine iubirea, apoi ma ratacesc intr-o adiere prin parul tau, in coltul ochiului drept iti infloresc de dor si pe buze-ti asez o minune... la miezul noptii clipele intepenesc parfumate intr-o respiratie, iar eu ma-mbat de tine spre infinit...
