La noapte am sa plec, ingere... o sa cad cu ploaia rece cand tu o sa dormi si nu vei stii nimic pana in zori... voi merge mereu de-acum in aceasi directie, fara ca umbra sa ma mai urmeze... oricum, noaptea nu am nevoie de umbre...
Am crescut deja, ingere... acum stiu ca zborul mi-e imposibil si ca nimic nu ma mai tine legat de cerul tau... imi voi impacheta aripile si le voi arunca intr-un cufar vechi, printre amintiri si poze vechi... oricum, noaptea e nevoie doar de vise...
In gandul meu au inflorit ciresii... si o sa ma opresc putin, doar o clipa, cat sa simti parfumul si sa zambesti in somn... iar dintr-o rugaciune de-a ta catre Dumnezeu o sa imi construiesc treptele pe care voi cobori in uitare... oricum, ingere, noaptea s-a lasat demult...
Sufletul mi se frange in taceri multe... si din stele imi fac un curcubeu pentru mai tarziu... acum am inteles, ingere, ca dintr-o privire inecata de un verde intens, nu poate sa imi rasara soarele atunci cand sunt prea singur... si oricum, noaptea e mai mult albastra...
Curand am sa plec, ingere... o sa cad cu florile de cires atunci cand vantul le va scutura peste rugaciuni... imi voi impacheta aripile si coltul meu de cer si le voi pune cu grija intr-un cufar vechi, printre doruri si iubiri... oricum, noaptea nu mai am nevoie de suflet...
Am crescut deja, ingere... acum stiu ca zborul mi-e imposibil si ca nimic nu ma mai tine legat de cerul tau... imi voi impacheta aripile si le voi arunca intr-un cufar vechi, printre amintiri si poze vechi... oricum, noaptea e nevoie doar de vise...
In gandul meu au inflorit ciresii... si o sa ma opresc putin, doar o clipa, cat sa simti parfumul si sa zambesti in somn... iar dintr-o rugaciune de-a ta catre Dumnezeu o sa imi construiesc treptele pe care voi cobori in uitare... oricum, ingere, noaptea s-a lasat demult...
Sufletul mi se frange in taceri multe... si din stele imi fac un curcubeu pentru mai tarziu... acum am inteles, ingere, ca dintr-o privire inecata de un verde intens, nu poate sa imi rasara soarele atunci cand sunt prea singur... si oricum, noaptea e mai mult albastra...
Curand am sa plec, ingere... o sa cad cu florile de cires atunci cand vantul le va scutura peste rugaciuni... imi voi impacheta aripile si coltul meu de cer si le voi pune cu grija intr-un cufar vechi, printre doruri si iubiri... oricum, noaptea nu mai am nevoie de suflet...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu