Perfect...

Mi-e dor sa te prefac in stropi de minune si apoi sa mi te cladesc perfecta, intr-o iubire ascunsa cu grija intr-un miez de noapte... de-ar fi sa-mi moara ultima idee si sa te uit printre incercari nereusite, as invata sa te schitez firesc dintr-o aducere aminte prea ingereasca...

Zambeste-mi simplu atunci cand orele ma dor si cand timpul imi rupe inima in mii de doruri cumplite... in ochii tai curati imi este mereu o seara de Mai si marea imi este mereu aproape... dar haide, priveste-ma in taceri si aduna-ti linistea dintre gandurile mele ingeresti...

Pasii tai au din nou 18 ani si ii masoara absent pe ai mei... zgomotul se izbeste de casele vechi si de sarutarile noastre prea copilaresti, iar rasul tau imi rasuna limpede in suflet... vantul zboara cald cu adieri de mov si de verde peste chipul atat de drag, iar in blondul parului tau, isi viseaza dragostea doi pui de inger...

Parfum de vara.

Astazi imi lipsesti... si tu ma pictezi in priviri de verde si albastru si imi zambesti... iar din rasul tau zgomotos rasare mereu soarele...

Pe pielea mea se simte parfum de vara... o sa uit astazi ca mi-a plouat in gand si o sa te prefac in curcubeu... iar in linistea serii tale o sa apun soptit...

Mi-e dor de tine... si tu stii asta si ma iubesti mai mult cu fiecare pas ce ma apropie de tine... iar vantul iti mangaie lacrimile sarate...

Da, astazi imi lipsesti... ma vei astepta in orice dis de dimineata sa te colorez minunat cu verdele din privirea mea... si tu stii ca esti mereu marea mea...

In noapte.

Si te-am atins... mi-era asa de dor de tine... zambetul tau mi s-a topit firesc in ganduri, iar privirea-ti blanda mi-a colorat in verde linistea... in noapte, ideile tale au miros de iasomie...

Am vrut sa te opresc sa pleci... mi-era asa de drag de tine... mana ta s-a cuibarit firesc in a mea, iar tacerile tale mi-au coborat parfumate peste suflet... si noaptea, iubirea iti adie printre florile de tei...

Tarziu mi-ai plecat din brate... un inger iti coloreaza zambetul in verde, iar ultimul sarut imi ramane firesc pe buze... si mi-e asa de dor de tine... tu stii ca noaptea, pielea ta miroase a iasomie...

Sapte chei.

Intra... inchide usa dupa tine si incuie-o bine cu sapte chei frumos mestesugite din ultimele noastre idei... asa, nu vreau sa mai pleci si nici nu vreau sa mai intre cineva... in noaptea asta vreau sa uiti de lume si sa imi inveti infinitul pe de rost... iti va fi poezie de dragoste si cantec de dor, iti va fi nimic absurd si rugaciune catre Dumnezeu...

Aseaza-te langa mine... stttt, nu scoate nici un cuvant... vreau sa ne vorbim prin taceri si prin atingeri usoare... te voi intelege din priviri si imi vei sorbi soapta cu nesat... dar stai sa inchid si fereastra... in noaptea asta nu mai vreau sa aud nimic... nici povestea ingerilor, nici zgomotul cu care lumile se dezmembreaza, nici vantul care imi urla prin vesnicie...

E putin racoare... te voi inveli cu vise si cu minuni verzi... hai, inchide ochii si dormi... iar cand te vei trezi toate vor fi la fel... nu voi schimba decorul, ci doar te voi preface in noapte eterna... asa, zambeste... iar eu imi voi inchide sufletul si il voi incuia cu sapte chei frumos mestesugite din ultimele noastre iubiri... pentru ca de azi nu mai vreau sa pleci...

Invers.

Haide sa iti spun o poveste... invers... asa imi place astazi... vreau sa imi urc gandurile spre cer cu o ploaie care a uitat sa cada si sa ascult ingerii cum se roaga de sus in jos...

Imi iau nimicul si il sparg in bucati... eu sunt departe printre vise, iar tu ai uitat demult sa mai fii aici... dar haide sa iti spun o tacere... tot invers... asa imi place astazi... vreau sa invat soapta vantului si zborul impleticit al unei idei la amiaza...

Te adun din timp si te prefac in secunde... trupul mi-e acum o clepsidra din care s-a scurs o eternitate... mai e o minune si o sa fie miezul noptii... asa ca haide sa iti spun un sarut... vreau sa imi moara iubirea pe buzele tale si apoi sa ma indragostesc din nou... invers... pentru ca astazi imi place...

Stropi de inceput.

Imbraca-te in vise usoare si haide la o plimbare printre amintiri... pune-ti zambetul de duminica si sa iti iei ceva sa te apere de vantul inserarii care va veni... sau de dorul mult prea mare...

Asa, haide sa ne purtam zborul printre ganduri usoare... vom uita pentru un timp ca am murit cazand cu ploaia din ochii dumnezeiesti intr-o miercuri la amiaza... sau poate ne vom aminti de toate...

Incalta-te cu pantofii usori sa nu deranjam ingerii din somn cand le alergam prin aripi... am sa te sarut cu infinituri pe buze, iar din privirea ta o sa imi picur stropi de inceput... sau poate lacrimi de sfarsit...

Si prin tacerea mea usoara, haide sa mai stam putin si sa zambim in soapta... poate am invata din nou sa credem in iubiri si in linistea inserarii care va veni... sau in dorul mult prea mare...

Ratacire prin timp...

In surasul tau e din nou toamna... pe buze iti este iarasi gust de struguri si de gutui parfumate, iar septembrie iti sopteste o poveste din zile mai scurte si din fosnet de frunze ingalbenite... e luni in gandul tau si e loc de noi inceputuri... sau de vreun final fara reprosuri...

Stii doar ca in privirea ta e mereu primavara... din stralucirea buzei tale mi se oglindeste in amintire un zambet, iar dintr-o liniste perfecta incep sa-ti creasca aripi pentru la noapte... e vineri intre noi si e dimineata devreme de mai... sau poate doar este prea tarziu...

Fantezie.

Ma joc absent cu trei ganduri albastre si dintr-o idee tarzie imi colorez intr-o privire verde infinitul... te iau de mana si te asez cu grija pe cerul negru de noapte, printre stele marunte si comete grabite, apoi te desenez din imaginatie cu creta pe o tabla universala...

As vrea sa-mi ploua superb cu lacrimile tale si sa numaram din doi in doi bataile inimii mele... din trei rasete de copil iti fac aripi portocalii, apoi le stropesc cu picaturi de iubire, iar zborul tau pare un vals vienez ce-si traieste maretia intr-un basm medieval...

Haide sa ascultam cum plange departe un inger si cum zeii isi rezeama Olimpul pe umerii eternitatii... din trei amintiri cu ierni violet, incepe sa-mi ninga cu tine prin suflet, iar din Paradis se revarsa peste noi sunete de vioara si parfum discret de lacramioare...

Iau o tacere de-a ta si mi-o prefac in zambet rosu aprins si soarele il inchipui pentru o clipa ca se opreste fix cand era sa rasara... te visez din nimic intr-o noapte universala, iar pe buze iti desenez in joaca trei saruturi fierbinti dintr-o iarna prea absenta...

Visul unei nopti de mai...

Haide sa visam ca, intr-un zori de zi, timpul ni s-ar inchide intr-o singura clipa si noi doi ne-am uita de toate... vino cu mine pana la capatul pamantului sa privim rasaritul inflacarat al unui nou Univers... si sa ne asezam pe o margine de lume, ca pe o banca goala dintr-un parc, tu sa-ti culci cuminte fruntea pe umarul meu , iar eu sa te imbratisez cu drag... cerul ti s-ar intinde sub picioare si gandurile mele s-ar sprijini firesc pe luceafarul de dimineata, trei ingerasi albi s-ar juca razand cu o privire de-a ta, iar Dumnezeu ne-ar zambi bland din rugaciunea de azi-noapte...

Dar haide sa credem ca, pentru o clipa, iubirile noastre s-ar inchide simplu intr-un sarut si acest zori de zi ar conta pentru totdeauna... vino cu mine pana la capatul eternitatii sa privesti cum dintr-o minune mi se naste inflacarata o noua dragoste... si sa ne asezam pe o margine de suflet, ca pe o banca goala, si sa ne spunem in taceri toate dorurile de mai ieri... cerul ti-ar inveli talpile goale si gandurile mele s-ar sprijini firesc de fruntea ta, trei ingerasi ti-ar spune o poveste cu priviri verzi, iar eu ti-as zambi bland din visul tau de aseara...

Ratacire printre ganduri...

La noapte am sa plec, ingere... o sa cad cu ploaia rece cand tu o sa dormi si nu vei stii nimic pana in zori... voi merge mereu de-acum in aceasi directie, fara ca umbra sa ma mai urmeze... oricum, noaptea nu am nevoie de umbre...

Am crescut deja, ingere... acum stiu ca zborul mi-e imposibil si ca nimic nu ma mai tine legat de cerul tau... imi voi impacheta aripile si le voi arunca intr-un cufar vechi, printre amintiri si poze vechi... oricum, noaptea e nevoie doar de vise...

In gandul meu au inflorit ciresii... si o sa ma opresc putin, doar o clipa, cat sa simti parfumul si sa zambesti in somn... iar dintr-o rugaciune de-a ta catre Dumnezeu o sa imi construiesc treptele pe care voi cobori in uitare... oricum, ingere, noaptea s-a lasat demult...

Sufletul mi se frange in taceri multe... si din stele imi fac un curcubeu pentru mai tarziu... acum am inteles, ingere, ca dintr-o privire inecata de un verde intens, nu poate sa imi rasara soarele atunci cand sunt prea singur... si oricum, noaptea e mai mult albastra...

Curand am sa plec, ingere... o sa cad cu florile de cires atunci cand vantul le va scutura peste rugaciuni... imi voi impacheta aripile si coltul meu de cer si le voi pune cu grija intr-un cufar vechi, printre doruri si iubiri... oricum, noaptea nu mai am nevoie de suflet...

Fuga din Paradis...

Simte ca voi pleca curand... am obosit si zborul mi s-a frant in noptile prea reci... ingerul isi strange absent aripile si ma priveste verde pentru ultima oara... acum stie ca trebuie sa ma intorc...

Credeam ca acolo sus imi va fi din nou liniste si voi invata sa nu-mi mai fie dor... dar visul mi s-a frant prea brusc si am uitat sa cred in tine... iar tu, ingere, nu ai mai stiut sa imi zambesti printre randuri...

Si va trebui sa ma intorc... voi crede de acum ca iubirile mor ciudat miercuri pe inserat si ca pasii nostri nu vor mai calca perfect masurat in nici un gand colorat... stie ca voi pleca curand... iar privirea-i verde se frange ingereste peste plecarea mea...