Dintr-un somn tarziu, un inger imi plange cu vise in alb si negru... pe pleoapa se zbate in lanturi spaima ca nu am sa te mai gasesc niciodata... secundele imi alearga zadarnic prin ceasuri si o stea ciudata imi sparge fereastra... iar eu stiu ca e prea devreme...Credeam ca aripa noptii e facuta din ganduri albastre si din nori pufosi... si ca soapta ta imi adoarme in zori pe tampla... poate ca cerul ti-a crapat zborul si ziua ti s-a nascut brusc dintr-o idee... si poate ca ai uitat sa-mi mai taci cu povesti peste suflet...
Zambetul tau il mai port doar in minte... clipa de acum se opreste fix in privirea ta verde, iar chipul iti impietreste intr-o amintire... in alb si negru un inger isi creioneaza spaimele pe pielea ta, iar dintr-un somn tarziu, noaptea imi plange in vis cu cioburi de cer...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu